„Se spune că cea mai mare curvă de pe Pământ e speranţa.
Toată lumea traiește cu ea….”
Andreea Doarme…
Andreea cea curată, cuminte, liniștită, cu suflet de copil….
Andreea doarme…încă!!!
În negrul abanos se scaldă,
lung şi moale,păru-i mătăsos!!!
Sub pleoape stau ascunşi în caldul malachit
doi ochi micuţi şi singuri răpuși în asfințit….
Andreea doarme….tristă!
Dar oare ce visează?
Căci zambetul i-e palid
Şi buzele-i vibrează…
Ce viață laşi în urmă
Pe chipul obosit…
Pierdută între vise
Cu glasul amorţit….
Andreea doarme…simplă!
Trupul ei însă, perpetuă mişcare,
Cere să-şi trăiască fireasca lui chemare….
Cere să existe, nu străin în umbre,
Cere să respire mirosul crud, să lupte…
Ce lume depravată, şi ce mizerii crunte
De ar deschide ochii, ar îndura s-asculte.
Oameni flamânzi de carne, de trupuri voluptoase,
Sunt simple animale…fiinţe întunecoase.
Andreea doarme…rece!!!
Frivol vântul o suflă,
Cu o năucire sumbră,
Durerea-i grea si cruntă.
Cînd va deschide ochii,
Şi sigur o va face,
Va fi pentru o secundă!
În linişte şi pace.
Eterna ei secundă,
Sorbită într-o clipită,
Va fi in nemurirea-i
O viată adormită!
Andreea înca doarme….același vis senin
Același vis mecanic,
Se spulberă în suspin.
Adolescentă fiind,
îşi duce mai departe somnul de frumusețe spre altă entitate.
Andreea încă doarme…
Andreea încă visează…
Andreea încă nu ştie că este dimineață…În altă viață!
Melancolii Nocturne 