…Vântul suflă cald prin golul ferestrei, valsând în valuri volanele perdelei de mătase. Cu vuietul sublim în armonie cu foşnetul murmurat al teilor din grădină, totul pare o melodie contemplativă a primului pas spre libertate.Lumina pală a lumânărilor ce le-ai aprins, tremură ritmic în balans de cadână orientală. Mult parfum de iasomie şi arome amărui de ciocolată îţi incită intens simţurile ca o presiune plăcută asupra minţii şi o dulce mângâiere asupra trupului.
Te afunzi în adâncul moale al patului prea mare pentru astfel de momente, lăsând albul de var al camerei să se înece în negura cenuşie a nopţii. Ai închis ochii sub mângâierea tulburătoare a glasului atât de apăsător al tăcerii.
Eşti singură, ca o prinţesă de poveste închisă în naltul turn, în aşteptarea împlinirii visului de dragoste. Undeva un Făt-Frumos rătăceşte călare pe calul său alb în căutarea ta…
Dar până atunci…
Până atunci, ticăitul ceasului bate cele din urmă zece minute până la miezul nopţii şi simţi că povestea ta aici îţi mistuie esenţa…
…În casă e linişte. De dimineaţă ai scos apă din fântână,ai gătit bucate, ai cules flori şi totul prevesteşte o zi superbă. Soarele e aproape de miezul zilei şi arde minunat pentru o zi de vară. Şi să mai tot fie vreo zece minute… Te gândeşti să şezi pe prispă, să-ţi mai tragi sufletul şi trupul obidit. Pe măsuţă, un pahar de licoare tulbur-rozalie te îmbie la o sorbire. Zâmbeşti şi dai glas gândului ducându-l la bun sfârşit curmându-l într-un oftat plin de satisfacţie „că bun mai fu…”.
Vântul vuieşte vesel mângâind braţele groase şi noduroase ale arţarilor stârnind un murmur jucăuş în rândul frunzelor. Te întinzi pe iarba moale privind albastrul sidefat al cerului. Mici pete albinoase plutesc din loc in loc ca nişte oiţe pufoase. Doar păsări mici în forfota lor necontenită mai îndrăznesc să tulbure liniştea clipei. Mirosul crud de verde proaspăt, parfumul ameţitor de muşeţel şi gălbenele, şi tulburelul din pahar parcă-ţi apasă fruntea. Îţi desprinzi basmaua, lăsându-ţi pletele să strălucească în scânteile de lumină ce pătrund printre frunzele bătrânului foios. Închizi ochii şi visezi… Visezi la el, tânărul bălan ce de azi îţi poate deschide portiţa să te răpească. Visezi acei ochi negri, adânci, ca pana pajurii ce zboară sus până la soare, cu umeri de stâncă si braţe vânjoase cu care să te ridice în şa, la pieptul lui să plecaţi împreună spre…
Pe gard cocoşul cântă…
Întinzi mâna şi cauţi pe noptieră, pe sub pat, sunetul enervant ce-ţi tulburase liniştea fantasmagorică a viselor. Deschizi ochii şi priveşti chipul primelor clipe de după miezul nopţii. Te ridici încet din pat, părul lung şi negru de abanos, revărsându-se peste umerii subţiri, peste cămaşa albă ce-ţi şterge amprenta aburindă a tălpilor de pe podea. Podeaua e rece, aerul fierbinte şi azi e ziua ta. Priveşti spre lună şi spre stele, te înclini într-un salut sublim şi-ţi scalzi chipul în lumina a aştrilor nocturni.
Inspiri adânc aerul proaspăt al primilor paşi spre libertate. Povestea e abia la început…
Melancolii Nocturne 