Aproape Iarnă… ( Rătăciri nocturne)

E liniște în jur, e noapte… Pe străzile de-acum pustii,
Mai rătăcesc la două șoapte, sub felinarele târzii…
Cum frigul mă pătrunde-n suflet, în abur gros pierd o suflare,
Privesc spre geamul tău și cuget, că poate… dorul meu te doare.

Ai stins și ultima lumină, probabil șezi cuminte-n pat,
În timp ce inima-mi suspină, coșmarul unui vis… Treptat,
S-a întețit vântul de toamnă și vuietul îmi dă fiori…
Îți spun ”ADIO”, dragă doamnă, eu merg cu Luna… sus, spre nori.

Feresc o lacrimă, strâng ochii, pornesc și pasul fără grabă,
Sub a întunericului rochii mă pierd târziu, singur în stradă.
Pe luciul unui lac în valuri, în franjuri spulber amintiri,
Lumini și umbre râd pe maluri, când drame nasc din mari iubiri.

Pe cerul plumburiu cad stele, ce norii par a risipi,
Cu toate gândurile mele, sper împăcare într-o zi.
Nu te-am uitat, dar te voi ține cu lanț și lacăt încuiată,
În întunericul subțire, sub care vocile n-au poartă…

M-așez pe banca noastră veche, să sorb o ultimă țigară,
Vântul îmi poartă spre ureche, o armonie de chitară…
Tai fumul gros cu o privire cu rădăcini prinse-n trecut,
De-ai FI, n-ai fi o amintire, ci doar o palmă și-un sărut.

Azi mă gândesc cu nostalgie, că voi mai șterge încă un an,
Din viața mea și-așa pustie, prin care toate trec în van…
E liniște în jur, e noapte… Și străzile par poezii,
Dau iz de vin și mere coapte, nocturnelor melancolii…

feeling_alone_by_shebimechs-d545egy

Anunțuri

Să nu-mi adormi… *dincolo de ploi!

Să nu-mi adormi când cerul plânge, lovind cu lacrimi în fereastră,
Deschide geamul… azi mă strânge un cer cu inimă albastră.
Să nu-mi stingi dorul foc în lampă, scânteia lui mă ține viu,
De vrei să pleci stai de m-așteaptă, în întunericul târziu.

Să nu-mi adormi când noaptea cade, ca o perdea întunecată,
Voi cere cerului să îți rabde apropierea îndepărtată.
În Cartea Frunzelor sunt scrise Destinele atâtor stele,
Dar numai una poartă vise, iar visul tău, e printre ele.

Să nu-mi adormi când vântul bate la trei cuțite în miezul nopții,
Pe aripi poartă acele șoapte, ce-ți vor decide-n viață sorții,
Privește drumul ce se-întinde în șerpuiri spre orizont,
Pe undeva El mă cuprinde, atâta doar… să-mi ai un loc…

Să nu-mi adormi când ploaia cade, când doar furtunile prind glas,
Ține-mi Tăcerea strâns în palme și fă spre mine primul pas,
Deschide drumul fără teamă, caută-n suflet, nu pe chip…
Destinul ne va pune în ramă… și drumul va lua sfârșit…

Să nu-mi adormi, Eu vin spre tine, cu vânt, cu ploi sau cer senin.
Te caut doar, dar Timpul ține un aprig dor fără alin…
Mi-e albul var, plin de cuvinte, te chem, te strig, sper nu-n zadar,   
Printre secunzi și mii de clipe, ridic același felinar…

crazypost3