IV. Simt... Te simt!
Am închis palma, am strâns pumnul
și m-am oprit.
Printre degetele mele se scurg umbre,
ce traversează noaptea,
luminând cu lampa palidă,
în pupilă,
inima unui singur cuvânt.
Iluzii.
Te trăiesc așa cum primăvara
își consumă existența
în inima veșnic vie
a unui etern îndrăgostit.
Ești un foc albastru
ce n-are nevoie de carne, de sânge sau de suflare,
să zbiere din fiecare literă rotunjită la colțuri,
un sentiment.
Tu, Lună, nu-mi mai ești lună,
dar eu ți-am iubit toate acele întunecări
prin care soarele
trecea-n secret.
Nemângâiat,
când mâinile te ferecau în inocenta lor curiozitate,
când buzele topeau fiecare silabă nerostită
a nefirescului firesc,
te-am iubit cu o inimă de piatră,
din care firele de nisip curgeau șiroaie
pe trupul încremenit de timpuri.
Tăcerea arde,
dar eu simt.
Te simt!
acum să-ți spun drept, eu nu pot cânta ultimele mele poezii…. dacă la ele te referi. astea fără rimă nu sunt specialitatea mea. eu fără ritm și măsură, nu prea pot să cânt. dar am văzut că unii pot…. 🙂 nu pot să-ți dau un răspuns sigur, dar presupun că și versul alb se poate cânta… într-un fel
Omul oscilează permanent între iluzie şi realitate, dragostea în sine poate fi socotită iluzie, căci doar se simte, nu o poţi palpa, deşi există în tot ce ne înconjoară. De asta, probabil, şi omul se transformă în umbră ca să devină totuna cu iubirea universală, acel simt ce capătă valenţa personalizată de „te simt”…
M-ai provocat din nou, se pare, cu versurile tale,
tăcerea jonglând printre cuvinte acordurile
nerostite ale lunii întunecate de soare
ce străluceşte printre corzi de chitare
pe care le strâng în palma-mi făcută pumn,
să pot să strig lumina în nocturnul albastru al stelelor din mare.
Aici pentru mine înseamnă acolo pentru tine şi invers. 🙂 Da, ştiu, pot fi considerată egoistă, dar ideea aceasta de „Eu” mă fascinează… Eul-eu; Eul-tu; Eul-noi; Eul-voi; Eul -el; Eul-ea; Eul-ei…
eu, tu, noi și toți cei care punem cuvinte în fața lumii, fie ele frumoase sau nu, avem un dar special: curajul… cumva, la fel ca făina trecută prin sită… s-a cernut… și au rămas puțini în… curtea mea. foarte puțini. cu siguranță eu sunt de vină… am făcut un pas în spate și nu am mai risipit fraze glumețe… pe nicăieri. pe tine încă nu te-am pierdut și-ți sunt recunoscător că-mi ești alături, cât s-o mai putea 🙂 !
Să mă pierzi? Nu ai cum… Arta există prin artişti, iar eu admir arta. Nu m-aş depărta de ea pentru nimic în lume, deci nici de cei care o creează. Scuze, dar nu ai cum să mă pierzi! SIc, sic, sic, coadă de pisic! „Sic transit gloria mundi!”, ştiu că este motivată zicerea latină, dar, vezi tu, prin renunţare se pierde tot ce construieşti, nu neapărat gloria aceea cu sensul de faimă, ci gloria de a fi tu, iar eu nu sunt prietenă cu verbul a renunţa! 🙂
Ceau Mishuk, radical ți-ai schimbat stilul. Sincer îmi plăcea mai mult cum scriai înainte. Era greu de scris cum scriai tu. Acum ești puțin mai ,,dulce” mai profund.🤗🌈
Melancolii Nocturne 
iar eu, cu drag, nu mai vorbesc cu tine!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
așa dragoste, mai rar! sunt eu leneș… că deh!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poezie foarte frumoasă!
ApreciazăApreciază
mulțumesc 🙂 eram dator…. văd că sofisticata mă vrea la pensie :)))))))))
ApreciazăApreciază
Eu am o întrebare şi pe urmă tac: versurile tale nu se cântă? Că parcă ştiu că ar fi cu ce…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
acum să-ți spun drept, eu nu pot cânta ultimele mele poezii…. dacă la ele te referi. astea fără rimă nu sunt specialitatea mea. eu fără ritm și măsură, nu prea pot să cânt. dar am văzut că unii pot…. 🙂 nu pot să-ți dau un răspuns sigur, dar presupun că și versul alb se poate cânta… într-un fel
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu sau fara cântec, versurile tale sunt frumoase, Mishuk! Dar Potecut are dreptate. Le-ar sta bine pe muzică…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) le-ar sta bine și la soare. întinse! că-s plouate
ApreciazăApreciază
Bine, atunci dupa ce se usuca la soare, ca si-a facut si el aparitia :))
ApreciazăApreciază
poate mi le suflă vântul :)))) că n-au cârlige
ApreciazăApreciază
:)))
ApreciazăApreciază
Omul oscilează permanent între iluzie şi realitate, dragostea în sine poate fi socotită iluzie, căci doar se simte, nu o poţi palpa, deşi există în tot ce ne înconjoară. De asta, probabil, şi omul se transformă în umbră ca să devină totuna cu iubirea universală, acel simt ce capătă valenţa personalizată de „te simt”…
M-ai provocat din nou, se pare, cu versurile tale,
tăcerea jonglând printre cuvinte acordurile
nerostite ale lunii întunecate de soare
ce străluceşte printre corzi de chitare
pe care le strâng în palma-mi făcută pumn,
să pot să strig lumina în nocturnul albastru al stelelor din mare.
ApreciazăApreciază
eu… te provoc 🙂
nu știu de-astea…. în viața de zi cu zi, îmi pun masca, îmi trag gluga și merg cu valul… un om în mulțime. aici însă, pot fi eu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici pentru mine înseamnă acolo pentru tine şi invers. 🙂 Da, ştiu, pot fi considerată egoistă, dar ideea aceasta de „Eu” mă fascinează… Eul-eu; Eul-tu; Eul-noi; Eul-voi; Eul -el; Eul-ea; Eul-ei…
ApreciazăApreciază
eu, tu, noi și toți cei care punem cuvinte în fața lumii, fie ele frumoase sau nu, avem un dar special: curajul… cumva, la fel ca făina trecută prin sită… s-a cernut… și au rămas puțini în… curtea mea. foarte puțini. cu siguranță eu sunt de vină… am făcut un pas în spate și nu am mai risipit fraze glumețe… pe nicăieri. pe tine încă nu te-am pierdut și-ți sunt recunoscător că-mi ești alături, cât s-o mai putea 🙂 !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să mă pierzi? Nu ai cum… Arta există prin artişti, iar eu admir arta. Nu m-aş depărta de ea pentru nimic în lume, deci nici de cei care o creează. Scuze, dar nu ai cum să mă pierzi! SIc, sic, sic, coadă de pisic! „Sic transit gloria mundi!”, ştiu că este motivată zicerea latină, dar, vezi tu, prin renunţare se pierde tot ce construieşti, nu neapărat gloria aceea cu sensul de faimă, ci gloria de a fi tu, iar eu nu sunt prietenă cu verbul a renunţa! 🙂
ApreciazăApreciază
Ceau Mishuk, radical ți-ai schimbat stilul. Sincer îmi plăcea mai mult cum scriai înainte. Era greu de scris cum scriai tu. Acum ești puțin mai ,,dulce” mai profund.🤗🌈
ApreciazăApreciază