Discuţii în oglindă

Fiecare clipă scursă pe un fir de nisip din clepsidra eternităţii, nu face mai mult de-o piatră pe drumul „piperat” al existenţei noastre. Ce am fi dacă condimentele esenţiale nu ne-ar ustura traiul. EL fără EA sau EA uitată de El. Această înjumătăţire a totului nu reprezintă altceva decât sarea şi piperul traiului cotidian.
Acum stai în preajma telefonului care parc
ă e lucrarea necuratului. Nu mai sună! Aşteptând, Agonia deznădejdii pare un fleac în comparaţie cu speranţa că totuşi… (EL/EA va suna)… Şi totuşi nu sună. Atunci tragi aer adânc în piept, iţi speli lacrimile de pe chip şi-ţi spui, mai mult cu gând de razbunare, că lumea nu se sfârşeşte cu El/EA. Aşa şi e, doar că
Noul t
ău EU, cel fără jumătatea stricată, porneşte la luptă într-un razboi pierdut demult. Ai şters lacrimile şi „păcatele” ultimei lupte, dar gropile adănci săpate, au rămas. Rănile din suflet nu se vindecă într-o secundă, într-o zi sau o lună. Unele nu se vindecă nici măcar într-o viaţă. Altele ne bântuie dincolo de puterea noastră de înţelegere.
Iubind
şi fiind iubit(ă) am cunoscut fericirea. Dar se ştie că omului nu-i e sortită o viaţă în fericire aşa că nu-ţi rămâne decât oftatul….pe moment. Dar să nu pleci s-o cauţi  în largul mărilor nesfârşite căci ea se întoarce întotdeauna singură când nu te-aştepţi… Altfel zis, s-ar putea să vină săţi bată la uşă dar să nu-i răspundă nimeni…
Deci oricât de tare sufl
ă vântu-n pânze şi oricât de larg îţi pare orizontul în faţă… NU UITA! Ce-ţi doreşti e lângă tine….
O nou
ă zi…o nouă şansă.Fiţi iubiţi!