Se lasă grabnic înserarea sub gheara umbrelor târzii,
Ce sânge viu îmbracă zarea, în cenușa ochilor pustii.
De pe catargul unui vis, când Soarele scade în odihnă,
Cu sufletul sărac, proscris, singurătăți adun în tihnă.
Mi-e părul nins, sprânceana arsă și barba sură peste chip,
Simt friguri înghețate în Casă, simt Orologiul hârșiind
Îmi tremură prin mâna pana, cînd versul fără împerechere,
Se pierde în tâlc, un iz de dramă, sfârșește fără mângâiere.
În pragul nopții absolute, nasc stele mii. Sub Luna plină,
nici greierii n-au glas să cânte abominabil în surdină…
Tăcerea își murmură avântul, încremenind camera goală,
Perdelele se alintă în vântul ce-și pierde calmul către seară.
Simt cum mă strâng, mă strâng pereții, și-mi lasă trupul fără vlagă,
Simt firul tot mai scurt al vieții și a luminii umbră dragă.
Din jilțul meu dinspre fereastră, din pipa arsă fără scrum,
Din existența mea sihastră mi-a mai rămas un ultim fum…
Un freamăt strânge în cădere, tăcerea unei inimi surde,
Un scâncet fără de putere, din întuneric vrea s-abunde
Din Orizont, pe lângă coastă, în valuri plânge un Ecou…
Stins, felinarul din fereastră, închide ultimul Tablou.
Good article, beautiful blog..bravo
Welcome to see my creations.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Cum le „cânţi” tu atât de bine…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
am luat lecții intime… cu beethoven 😛
masaj-manichiură-pedichiură
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:)))) ți-au prins bine văd 😜
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la whiskey ti se trag melancolismele. Vreau si eu! :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) ce știi tu și eu nu știu?
ApreciazăApreciază
Mă gândeam când o să-ți resuscitezi poezia… hai, primul pas e gata. Următorul…? 🙂
Mă bucur să te pot reciti așa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citindu-ti gândurile umbrite de sentimentele ‘plecarii’,ma gândeam cât de placuta este aceea clipa a plecarii în vacantza,când dupa asteptari îndelungate si apasatoare,perioade de framântari,eforturi obositoare ale existentei cotidiene,zaresti silueta ‘trenului’ – uneori întârziat – mult asteptat ce te va duce la ‘destinatia” multrâvnita,a odihnei si pacii eterne…
Dar… niciodata nu-i târziu ‘s-o iei de la capat’…viatza…(re)nastere din nou din apa si Duh…’metamorfoza’ propriului scrum…
ApreciazăApreciat de 1 persoană