Aripi negre…

Din ciclul  ” 12 Scrisori Sinucigașe ”

Poemul 4: Aripi negre…

Și suflă vântul în tăcere…
Dar glasul lui prinde ecou,
Te tulbură a lui durere,
Fiorul unui vis al tău.

Abisul lacrimilor stinse,
Au cunoscut un nou izvor.
Acum, în palme ai, cuprinse,
Un Alt A Fost, și-ți este dor…

Pe gene-ți stau gata să cadă,
Mici stropi sărați și amărui,
Te pierzi învinsă, fără grabă,
Și întinzi mâna Nimănui.

Aripile îți stau restrânse,
Iar zborul l-ai uitat demult,
Nici timpul care nu se duse,
Nu-ți poate aduce alt descânt.

Aștepți să-ți cânte o poveste,
Cum n-ai trăit în alte vieți,
Și totu-ți pare cum Nu Este,
Cât poți iubi, cât poți s-aștepți?

Nemernicia unei clipe,
A coborât  semn de uitare,
Secunzi din vise netrăite,
Și-au frânt elanul către soare.

Privești în negrul întuneric,
În somnul putred și pustiu,
Același Înger Luciferic,
Ce Tu-l citești iar Eu îl scriu…

casdcspture

Prima zi – Trecutul…

Din ciclul  ” 12 Scrisori Sinucigașe ”

Poemul 2: Prima zi – Trecutul…

E prima zi după pustiul ce-mi chinuie simțirea toată,
Când îmi privesc singur sicriul unde iubirea mi-e legată.
E prima zi în care suflul, îmi e otravă și amar,
Deschis-ai ochii în neputință, în neputință îi închid iar.

Cu Universul rupt în două, fără să știu ce e Real,
În Efemer îmi sting scânteia, sperând că totu-i un coșmar.
Alerg prin lumi întunecate, fantasme crude-mi dau fiori,
Atâtea gheare reci în spate, mă țin din pasul către nori
 

Trecutul ca un Fier separă, sufletul tău în două părți,
Te minți cu ură, ce greșeală, și mă iubești când nu socoți.
Te-a înecat beția surdă și din durere mă lovești,
Nu pot să șterg a tale lacrimi, dacă tu însăți nu dorești.

Nu pot să fiu iar lângă tine dacă nici tu nu știi când vrei,
Să mă alungi îți e mai bine, să fiu străin de ochii tăi?
Te-ai întrebat măcar o dată cât îți dorești să nu-ți mai fiu
Același om ce te așteaptă în fiecare zi… Târziu…

Alegi Trecutul să ne fie Prezent și poate Viitor,
Lași pagini albe de hârtie, să răsfoiască în sunet gol.
E Prima Zi, fără de tine cum poate alte n-au mai fost,
Penița astăzi încă scrie… dar oare, cât mai are rost?

matt-hardy-suicide-note