Despre mine

Cine sunt Eu? Cred că e timpul să mai schimb și eu ceva pe aici că parcă… prea era articol de matrimoniale, iar eu cu siguranță nu vând mașini. În consecință să ștergem ce e bun și să umplem… cu gem (de durere) această pagină inutilă :))

Prietenii îmi spun Mishuk, dar nu pentru că m-aș numi în buletin Mihai, nicidecum! Cel mai probabil e de la zodie sau… de la reclamele post-decembriste, oricum nu mai stă nimeni să verifice în analele istoriei.
M-am născut pe malul Dunării, într-un oraș de renume, cu multe personalități celebre… în arhivele Poliției municipale că de istorie cui îi mai pasă?! (da, știu și box – categoria urs grizzly, pentru cei curioși).
În cuvinte puține, sunt o fire deschisă, posed un zâmbet bărbos, o pleată creață și veșnic o chitară în spate (și nu pentru că aș trăi din asta, dar cum spunea o antică prietenă, ”singurul mod de a-i închide gura lui Mishu, este să-i pui o chitară în brațe, că altfel… rupe cântarul” – știți voi, râsul îngrașă).

Îmi place sportul – deși nu se vede :))
Îmi place brânza – de capră!
Îmi place să cânt. Cânt cum îmi place, nu cum trebuie.
Îmi place să scriu – Noaptea, că e întuneric și nu mă vede nimeni! De cele mai multe ori, versuri.
Nu sunt poet, nu am publicat în volum și cel mai probabil nici nu o voi face. Ador prea mult notorietatea unei umbre în întuneric față de lumina unui stroboscop ce mă ustură la ochi mai ceva ca atunci când curăț ceapă.
Nu știu să folosesc virgula.
Încerc să fiu un om bun, în toate momentele în care nu sunt rău. Dar acum încerc să fiu cuminte, pe cât se poate!
Cu alte cuvinte, nu poate fi mai rău ca înainte…

Să trăiți bine!
Cu drag, vă urează de la Golden Șpriț, zâmbărețul de la masa din spate cu zâmbetul mai larg ca fața și mintea în vapori!

Eu în schimb vă urez răbdare! Cu drag, Dragilor!

Adulmeci somnul în odaie, obraznic nu mai vine,
Culci mâna blând sub tâmplă dar cazi în amorțire,
Aduni atâtea gânduri, scurt, vin ca o furtună.
De ce pe cer simți Luna, a stelelor stăpână.

Imagini frânte-n cioburi, de sticlă colorată,
Scântei ce ard pe-alocuri, răbdarea întrupată,
Și sufletul te frige, și inima îți zbiară,
Cine ți-alungă somnul, tânără fecioară?

De ce nu legi pe gene mireasma unor vise,
În nebula tăcută a gândurilor scrise,
Alergi cu ochii vânturi, ce n-au cum să te-ajungă,
Dar stai în loc copilă, o clipă, o secundă.

E liniște și calmul, în carne te pătrunde,
Păianjenul din pleoape începe a ascunde,
Lumini și forme crude, prind rotunjimi sublime,
Tu doar închide ochii și va fi lângă tine…