V. Negare…
S-a întunecat și azi! pe cer, văd numai stele,
nu văd lumina ta, nu simt căldura ta…
sunt toate reci ca ele,
și vrei s-adorm din nou fără să știu de tine,
fără să îți văd chipul, fără să-mi fie bine…
Nu am peniță să-ți mai scriu iubirea ce ți-o port.
Ne-am stins în Doi, când ai plecat, ne-am stins de tot,
lăsând în Noi o junglă-n care nu mai rage nici o fiară,
albastrul Pelikan mi s-a uscat în călimară,
stiloul… înecat și el, în praf, pe policioară,
a amuțit!
Tăcerile s-au regăsit
îmbrățișând, în palide nuanțe ca de ceară,
albul suprem…
Exact, această foaie goală…
în care mint, și mint, și mint… și mint într-una!
Mă mint că astăzi nu, dar Mâine răpesc Luna,
înveșmântat pe tâmple cu nopțile din zile,
când cenușiul vremii, uitarea din privire,
ridică ziduri false lipsite de iubire…
în amăgirea gândului că totu-mi va fi bine.
Chiar dacă eu,
mă simt același Eu, privindu-mă-n oglindă,
nu-mi recunosc nici suflul, nici fața suferindă,
cum barba poate îmi este, astăzi mai sârmoasă,
pleata mai căruntă,
privirea un pic mai ștearsă,
mâna tremurândă, îmbătrânit de vânturi,
tu, lună, mi-ai fost Lună în câte vieți și rânduri,
fumând aceleași gânduri care nu cuvântă
nu am uitat să-ți scriu, dar mâna nu m-ascultă…
Cu drag, Mishuk…
Melancolii Nocturne 
Superb! Atât pot să spun.
ApreciazăApreciază
:))) obositor … nu-mi place să scriu așa…. încă puțin și termin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulți ani!
ApreciazăApreciază
La mulți ani, Dragoș! un an nou plin de împliniri și multă sănătate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. Multă inspirație.
ApreciazăApreciază
Bună… seara!? E răsărit sau apus în imaginea aceea cu grânele? Că în poezia ta apune… iubirea?
De ceva timp mă tot gândesc să îţi propun să selectezi câteva poezii pe care să le trimiţi spre publicare la Revista Vâlcea Literară. Ce zici?
Negarea asta, bat-o vina, e „albul suprem” al acceptării neputinţei existenţiale în faţa astrului ceresc ce metamorfozează întreaga ta viziune artistică într-un cerc al cunoaşterii universale, luna, motiv romantic, dar şi filozofic, dacă luăm în calcul cele două tipuri de cunoaştere blagiene, cea luciferică se regăseşte cumva şi în poemele tale: luna este corola ta de minuni în lupta permanentă cu trecerea timpului!
ApreciazăApreciază
Neața, Naty! Scuze că răspund cu această înfiorătoare întârziere, dar în ultima vreme mi-am neglijat blogul și m-am luat la trântă cu muzica :))) Sper ca în curând să încep să postez melodiile mele, dar asta e… altă poveste.
Despre poză, ce pot spune, nici eu nu știu 🙂 tocmaide aceea am și folosit acea imagine.
A și să nu uit! Știi ce-mi place mult la tine? Ei bine, faptul că-mi ”descoși” poeziile…. e mare lucru să vezi când cineva încearcă să le dea și o explicație, un înțeles” cuvintelor…. Cel mai probabil filologul din tine e uriașul care dărâmă zidurile înțelegerii și privește dincolo.
Legat de revistă, ar fi o onoare și o adevărată plăcere… totodată și motivația necesară să scriu mai des…. au trecut mai bine de doi ani de când…. cuvintele mele n-au mai apărut pe nicăieri. Momentan nu mai am poezii noi, dar dacă sunt ok, pot să-ți dau din ce mai am pe aici :p
Oricum, mesajul tău și aprecierea ta sunt o răsplată pentru care nici nu știu cum să-mi arăt recunoștința. Până va fi să fie… îți mulțumesc cu inima!
ApreciazăApreciat de 1 persoană