III. ei
Fecioară,
tăcerea și singurătatea sunt două fiare reci
ce-mi sorb din ochi lumina ce mă inundă,
în întunericul ce crește,
ce scaldă țărmuri abrupte în sufletul meu.
Adevărul nu se împarte fără cuvinte răsfrânte,
înotând printre stele și cearceafuri răsfoite în valuri,
stând întins pe patul nostru de vise,
îmi ești unul din acele tablouri care refuză să moară.
Am înotat către tine, întreaga noapte, prin gânduri,
hotărât să regăsesc chipul singurei femei
pe care lumina nu clipește
iar timpul o dezbracă de secunde..
Un singur cuvânt îți este scris în pupile,
și naște, și moare într-o clipire,
răsfirându-se prin viața mea, adânc,
înăbușind pașii următoarei primăveri,
ce pare că azi, prin tine a renăscut.
Nici somnul cu lumea frântă în oglinzi sfărâmate,
nici delirul în zbuciumul profetic,
nici iubirea cu dinții și unghiile ei ascuțite
însetate de sânge,
flămânde în carne,
nu mi te pot lua.
Să nu-mi atingi acest sărut,
pentru că…
poartă o lacrimă înăuntru.
Tu Lună, azi, nu-mi mai ești lună!
Cu drag, Mishuk…
Melancolii Nocturne 
Salutare, vers liber, bine-ai revenit! Sau, vorba aia, привет 🙂
ApreciazăApreciază
Добрый вечер. если мы все еще на этой стороне, ну, это изменение… в последние два месяца это не случайно. это усилие…. я хочу участвовать в поэтических конкурсах, с реальными шансами… плюс, я хочу быть полным. подожди и увидишь, когда я начну хайку
ApreciazăApreciază
Cin’ne vede, ne crede :))))
Cît pe ce să nu pricep ce-i aia хайку 😀😀
Baftă, frate, eu tocmai m-am lăsat de ele (de concursuri, că de haiku-uri nu m-aș apuca, nici de-ar fi singura formă poetică din lume!)!
ApreciazăApreciază
Unde e azi? S-a transformat în ieri al unei primăveri iernatice…
ApreciazăApreciază
nici nu știu cum să o spun… îi simți prezența… doar că întotdeauna cu o secundă mai târziu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştii, eu înot permanent printre gânduri, dar timpul refuză să mă dezbrace de secunde, îmi ia tot: minute, ore, săptămâni, luni, ani…, îmi lasă doar lumina amintirilor de o clipă, de care mă agăţ permanent, să pot primi cu braţele deschise pe mâine.
ApreciazăApreciază
eu privesc și trag întotdeauna spre soare-răsare… dar port legat de mână, fără de voia mea, trecutul…. și deseori e greu să merg înainte fără să privesc în urmă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avem noroc cu lacrima… Ea descătuşază trecutul, chiar dacă nu îl elimină. De trecut nu putem scăpa, e parte din noi, dar lacrima ne permite să trecem mai departe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
dacă ar fi să-mi descriu viața într-un singur cuvânt… cu siguranță aș alege… „imprevizibil”. eu nu pot trăi rutina unei vieți plictisitoare… iar dacă ar fi să povestesc, în felul în care povestesc… maestrul vlad mușatescu m-ar numi urmașul lui :)))) trecutul meu e plin de prostioare… de tot soiul.
și mai triste, și mai vesele… dar cu dragostea nu mă mai joc! învăț eu și cu ea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, doar cine iubeşte cu adevărat ridică acest sentiment la rangul de artă! Glumeşte în iubire, dar nu iubi în glumă! Ador versurile astea!
ApreciazăApreciază