Prolog

Prolog

Vă rog, puțină liniște, bunăvoință și răbdare,
în odaie se află o singură oglindă,
în oglindă se află o singură odaie.
în rest doar golul umple nuditatea acestui act:
Poetul!
un om invizibil,
înecat într-o mare a memoriei și a conștiinței,
și care, prin întunericul ochilor săi,
construiește geometrii de lumină prudentă,
cu mâini mincinoase
și nu-și clădește realitatea din ciment,
ci din noaptea minții și din miezul timpului.

Se zice că-n ochii lui, lumea s-a făcut mai mică,
o poezie simplă,
una în care întotdeauna ne vorbește despre doi,
despre El... și despre voi.
Va fi un poem de dragoste, fără urmări, 
precum un fulger în repaus
deprins cu tăceri fără chip
într-un univers de imagini sfărâmate
pentru că nimeni, nici chiar el,
nu-și poate recunoaște propria umbră.
Cu drag, Mishuk

34 de gânduri despre &8222;Prolog&8221;

  1. tu ce faci? cartea aia e volumul tau de poezii?? si de ce scrii pe galben? si de ce scrii atat de frumos?
    si…de ce “la multi ani, draga mea”? e ziua Issei? zici ca am aterizat de pe alta planeta.
    auzi, fii atent la mine:
    capitolul unu are opt pagini, la capitolul doi deja m-am plictisit, asa ca an trecut la capitolul trei. capitolul patru si cinci stiu clar despre ce vreau sa vorbesc, dar personajul meu sufera de insomnie asa ca m-am intors la capitolul trei.
    in capul meu e o varza. una murata.
    hai, pa!
    ♥️

    Apreciază

  2. E bine, e foarte bine. Ne place și așa. Versul, am vrut să zic. 🙂 Ideea cu fondul din spatele literei… Iubesc galbenul foarte tare însă acum ochii mei au dus o adevărată luptă pentru a desluși conținutul. Efort care, desigur, merita să fie făcut.

    Apreciază

    • datorită ție… am înțeles și ce voia isa să spună. nu, nu m-am jucat cu forme și culori, iar fondul acela galben, nu l-am pus eu. nici nu știam că există. practic eu îmi public toate textele pe wp din laptop, iar acolo nu există acel galben în spate. e ciudat… tare ciudat. și așezarea textului e ciudată… doar în „cititor” apare așa… să văd ce pot face

      Apreciază

  3. Bună, din nou! Dacă tot este Ziua Naţională a Lecturii mâine, m-am gândit să mai răsfoiesc ceva şi am descoperit cu drag a ta Ars poetica! Simbolistica aceasta a oglinzii e fenomenală aici, ţi-a ieşit o adevărată poartă către sufletul creaţiei, reflectată în realitatea formei cuvântului.

    Apreciază

    • neața, Naty! După câteva zile în care mi-am permis să lipsesc, am deschis jurnalul meu de gânduri și… surpriză 🙂 mi-ai făcut o surpriză. Atâtea gânduri frumoase însemnate sub tremuriciul minții mele, mai rar. Îți mulțumesc cu toată inima.
      Cât despre poeziile din ultima vreme… eu am fost, sunt și voi fi un clasic. Pentru mine a fost o provocare :))) Mă simt fantastic să știu că vezi ceva în poeziile mele. Mulțumesc, Naty!

      Apreciat de 1 persoană

  4. E a nu ştiu câta oară când citesc poezia asta! Nu mă pot abţine! Poetul în oglinda cititorului, cititorul în oglinda poetului, două dimensiuni ce se reflectă în una: cuvântul ca artă şi arta cuvântului! Ce predomină în universalitatea lirismului, ideea sau esenţa poetică? Şi dacă poetul nu e altceva decât dualitatea concept-sentiment?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s