Prolog
Vă rog, puțină liniște, bunăvoință și răbdare,
în odaie se află o singură oglindă,
în oglindă se află o singură odaie.
în rest doar golul umple nuditatea acestui act:
Poetul!
un om invizibil,
înecat într-o mare a memoriei și a conștiinței,
și care, prin întunericul ochilor săi,
construiește geometrii de lumină prudentă,
cu mâini mincinoase
și nu-și clădește realitatea din ciment,
ci din noaptea minții și din miezul timpului.
Se zice că-n ochii lui, lumea s-a făcut mai mică,
o poezie simplă,
una în care întotdeauna ne vorbește despre doi,
despre El... și despre voi.
Va fi un poem de dragoste, fără urmări,
precum un fulger în repaus
deprins cu tăceri fără chip
într-un univers de imagini sfărâmate
pentru că nimeni, nici chiar el,
nu-și poate recunoaște propria umbră.
Experimentez, Issa 🙂
Sincer, nici eu nu știu ce fac, încerc și eu să…. fiu modern. Vedem în următoarele acte.
Aaaaaa, și încă ceva. La mulți ani, draga mea!
tu ce faci? cartea aia e volumul tau de poezii?? si de ce scrii pe galben? si de ce scrii atat de frumos?
si…de ce “la multi ani, draga mea”? e ziua Issei? zici ca am aterizat de pe alta planeta.
auzi, fii atent la mine:
capitolul unu are opt pagini, la capitolul doi deja m-am plictisit, asa ca an trecut la capitolul trei. capitolul patru si cinci stiu clar despre ce vreau sa vorbesc, dar personajul meu sufera de insomnie asa ca m-am intors la capitolul trei.
in capul meu e o varza. una murata.
hai, pa!
♥️
când trece așa mult timp fără cuvinte… parcă uiți cum să le mai scrii… mi-e atât de greu să încep… și parcă imposibil să termin. nimic nu mă mai mulțumește… trebuie să găsesc… ceva nou 🙂
E bine, e foarte bine. Ne place și așa. Versul, am vrut să zic. 🙂 Ideea cu fondul din spatele literei… Iubesc galbenul foarte tare însă acum ochii mei au dus o adevărată luptă pentru a desluși conținutul. Efort care, desigur, merita să fie făcut.
datorită ție… am înțeles și ce voia isa să spună. nu, nu m-am jucat cu forme și culori, iar fondul acela galben, nu l-am pus eu. nici nu știam că există. practic eu îmi public toate textele pe wp din laptop, iar acolo nu există acel galben în spate. e ciudat… tare ciudat. și așezarea textului e ciudată… doar în „cititor” apare așa… să văd ce pot face
Bună, din nou! Dacă tot este Ziua Naţională a Lecturii mâine, m-am gândit să mai răsfoiesc ceva şi am descoperit cu drag a ta Ars poetica! Simbolistica aceasta a oglinzii e fenomenală aici, ţi-a ieşit o adevărată poartă către sufletul creaţiei, reflectată în realitatea formei cuvântului.
neața, Naty! După câteva zile în care mi-am permis să lipsesc, am deschis jurnalul meu de gânduri și… surpriză 🙂 mi-ai făcut o surpriză. Atâtea gânduri frumoase însemnate sub tremuriciul minții mele, mai rar. Îți mulțumesc cu toată inima.
Cât despre poeziile din ultima vreme… eu am fost, sunt și voi fi un clasic. Pentru mine a fost o provocare :))) Mă simt fantastic să știu că vezi ceva în poeziile mele. Mulțumesc, Naty!
Clasic sau nu, ţi-a ieşit foarte bine modernul acesta, aşa, ca o renaştere poetică… M-a atras foarte mult stilul acesta inovativ, cred că ar fi păcat să renunţi la el. Pare o nouă deschidere către poeticul ce te caracterizează. Eu doar am zis!
la mine e mai mult din oftică, din ambiție… la fiecare concurs literar la care am participat, am auzit aceeași placă. ba că stilul e vechi și prăfuit și trebuie să evoluez, ba că îi copiez pe blaga, pe eminescu și pe alții… și mă râcâie, că nu e așa. la un moment dat am și renunțat și scris și la concursuri…. dar fierbe în mine nevoia de a mă… deschide 🙂 și am încercat asta. mi se pare mult mai greu… nici metaforele și subânțelesul nu-l pot expune ca în versurile cu rimă… dar cumva… plus că eu nu am citit modernism (despre care n-am avut niciodată impresii pozitive)… acum, voi vedea, sper numai să nu uit ce înseamnă ritmul, rima și măsura 🙂
Ei, serios acum, au scos ideile astea din joben? Eu nu am participat decât la câteva concursuri de creaţie şi pe poezie nu am câştigat nimic! Un singur premiu al editurii pe proză, dar asta nu m-a împiedicat să scriu în continuare. Am publicat în reviste sau antologii printr-un noroc al unor împrejurări, să zic aşa, după care s-a deschis oarecum o poartă la nivel judeţean! Eu zic să nu renunţi!
Cu chitara, da, ai dreptate, rima e potrivită pentru melodii! Dar poezia are o muzicalitate internă, pe lângă cea externă, obligatorie la cântece, deci, o recităm, pur şi simplu, nu trebuie să o şi cântăm, deci, vezi tu, aici, avantaj poezie!
E a nu ştiu câta oară când citesc poezia asta! Nu mă pot abţine! Poetul în oglinda cititorului, cititorul în oglinda poetului, două dimensiuni ce se reflectă în una: cuvântul ca artă şi arta cuvântului! Ce predomină în universalitatea lirismului, ideea sau esenţa poetică? Şi dacă poetul nu e altceva decât dualitatea concept-sentiment?
m-ai făcut să mă întorc în timp. Acum stau ca Vasilică din a 11-a, în ultima bancă bancă de la geam, și mă uit pe furiș la ceas. Să nu mă scoți la tablă :)))) Acuș sună, acuș, acuș….
Poate e prea neagră tabla, dar o poţi salva cu o poezie! Cât pe ce… să impresionezi profa… 🙂 Salvat de clopoţel! Ai scăpat! 🙂 Nu-i nimic, va fi o data viitoare! 🙂
Melancolii Nocturne 
Tu ce faci, te joci cu forme si culori? 🙂
Genială faza cu oglinda și odaia ❤❤❤❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Experimentez, Issa 🙂
Sincer, nici eu nu știu ce fac, încerc și eu să…. fiu modern. Vedem în următoarele acte.
Aaaaaa, și încă ceva. La mulți ani, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tu ce faci? cartea aia e volumul tau de poezii?? si de ce scrii pe galben? si de ce scrii atat de frumos?
si…de ce “la multi ani, draga mea”? e ziua Issei? zici ca am aterizat de pe alta planeta.
auzi, fii atent la mine:
capitolul unu are opt pagini, la capitolul doi deja m-am plictisit, asa ca an trecut la capitolul trei. capitolul patru si cinci stiu clar despre ce vreau sa vorbesc, dar personajul meu sufera de insomnie asa ca m-am intors la capitolul trei.
in capul meu e o varza. una murata.
hai, pa!
♥️
ApreciazăApreciază
:)))) ai schimbat coarda la arc?
ApreciazăApreciază
huh? which arc?
😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
arcul cu săgeți :))) îmi place tot mai mult cum scrii
ApreciazăApreciază
Bine ai revenit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
he, he, he 🙂 am ieșit din hibernare !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
unde-ai fost?
ApreciazăApreciază
în carantină poetică :))))
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Bine-ai revenit!
Să nu mai stai aşa mult fără să ne scrii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
când trece așa mult timp fără cuvinte… parcă uiți cum să le mai scrii… mi-e atât de greu să încep… și parcă imposibil să termin. nimic nu mă mai mulțumește… trebuie să găsesc… ceva nou 🙂
ApreciazăApreciază
E bine, e foarte bine. Ne place și așa. Versul, am vrut să zic. 🙂 Ideea cu fondul din spatele literei… Iubesc galbenul foarte tare însă acum ochii mei au dus o adevărată luptă pentru a desluși conținutul. Efort care, desigur, merita să fie făcut.
ApreciazăApreciază
datorită ție… am înțeles și ce voia isa să spună. nu, nu m-am jucat cu forme și culori, iar fondul acela galben, nu l-am pus eu. nici nu știam că există. practic eu îmi public toate textele pe wp din laptop, iar acolo nu există acel galben în spate. e ciudat… tare ciudat. și așezarea textului e ciudată… doar în „cititor” apare așa… să văd ce pot face
ApreciazăApreciază
Bun revenit!❤
ApreciazăApreciază
🙂 mersi
ApreciazăApreciază
Bună, din nou! Dacă tot este Ziua Naţională a Lecturii mâine, m-am gândit să mai răsfoiesc ceva şi am descoperit cu drag a ta Ars poetica! Simbolistica aceasta a oglinzii e fenomenală aici, ţi-a ieşit o adevărată poartă către sufletul creaţiei, reflectată în realitatea formei cuvântului.
ApreciazăApreciază
neața, Naty! După câteva zile în care mi-am permis să lipsesc, am deschis jurnalul meu de gânduri și… surpriză 🙂 mi-ai făcut o surpriză. Atâtea gânduri frumoase însemnate sub tremuriciul minții mele, mai rar. Îți mulțumesc cu toată inima.
Cât despre poeziile din ultima vreme… eu am fost, sunt și voi fi un clasic. Pentru mine a fost o provocare :))) Mă simt fantastic să știu că vezi ceva în poeziile mele. Mulțumesc, Naty!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Clasic sau nu, ţi-a ieşit foarte bine modernul acesta, aşa, ca o renaştere poetică… M-a atras foarte mult stilul acesta inovativ, cred că ar fi păcat să renunţi la el. Pare o nouă deschidere către poeticul ce te caracterizează. Eu doar am zis!
ApreciazăApreciază
la mine e mai mult din oftică, din ambiție… la fiecare concurs literar la care am participat, am auzit aceeași placă. ba că stilul e vechi și prăfuit și trebuie să evoluez, ba că îi copiez pe blaga, pe eminescu și pe alții… și mă râcâie, că nu e așa. la un moment dat am și renunțat și scris și la concursuri…. dar fierbe în mine nevoia de a mă… deschide 🙂 și am încercat asta. mi se pare mult mai greu… nici metaforele și subânțelesul nu-l pot expune ca în versurile cu rimă… dar cumva… plus că eu nu am citit modernism (despre care n-am avut niciodată impresii pozitive)… acum, voi vedea, sper numai să nu uit ce înseamnă ritmul, rima și măsura 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, serios acum, au scos ideile astea din joben? Eu nu am participat decât la câteva concursuri de creaţie şi pe poezie nu am câştigat nimic! Un singur premiu al editurii pe proză, dar asta nu m-a împiedicat să scriu în continuare. Am publicat în reviste sau antologii printr-un noroc al unor împrejurări, să zic aşa, după care s-a deschis oarecum o poartă la nivel judeţean! Eu zic să nu renunţi!
ApreciazăApreciază
de renunțat, nu renunț, că am orgoliu de elefant :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Cu chitara, da, ai dreptate, rima e potrivită pentru melodii! Dar poezia are o muzicalitate internă, pe lângă cea externă, obligatorie la cântece, deci, o recităm, pur şi simplu, nu trebuie să o şi cântăm, deci, vezi tu, aici, avantaj poezie!
ApreciazăApreciază
🙂 cred că poeziile astea… se potrivesc pe ceva mai dur.. poate ar trebui să le compun pe electrică cu distors :)))))
ApreciazăApreciază
🙂 Aici e domeniul tău, te las pe tine să decizi! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) cam așa
ApreciazăApreciază
E a nu ştiu câta oară când citesc poezia asta! Nu mă pot abţine! Poetul în oglinda cititorului, cititorul în oglinda poetului, două dimensiuni ce se reflectă în una: cuvântul ca artă şi arta cuvântului! Ce predomină în universalitatea lirismului, ideea sau esenţa poetică? Şi dacă poetul nu e altceva decât dualitatea concept-sentiment?
ApreciazăApreciază
m-ai făcut să mă întorc în timp. Acum stau ca Vasilică din a 11-a, în ultima bancă bancă de la geam, și mă uit pe furiș la ceas. Să nu mă scoți la tablă :)))) Acuș sună, acuș, acuș….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate e prea neagră tabla, dar o poţi salva cu o poezie! Cât pe ce… să impresionezi profa… 🙂 Salvat de clopoţel! Ai scăpat! 🙂 Nu-i nimic, va fi o data viitoare! 🙂
ApreciazăApreciază
cine știe… poate într-o zi o să stau și eu la catedră… dacă-mi iau examenul de titularizare :)))
ApreciazăApreciază
Baftă multă! Dacă asta îţi doreşti, nu se ştie când primeşti!
ApreciazăApreciază
:))) ce poate fi mai frumos, ca atunci când ai 20 de copii… pe oră 🙂 și totuși, suficient spațiu în casă
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta da casă! 🙂
ApreciazăApreciază