Glasul Sufletului…

Glasul Sufletului…

Coboară Noaptea peste gânduri cu ploi de stele albe-n vânt,
Așez Tăcerile, în rânduri, din ochii tăi ce încă plâng.
Când urcă Luna peste toate speranțele ce le-am pierdut,
Doar glasul inimii mai poate să vindece un suflet rupt.

Când urcă Zbuciumul în fire, ne țesem visele în alb,
Când nopțile sunt alte zile, când frigul doar ține de cald,
Coboară Liniștea-n cădere, cuvântul tău scade în avânt,
Ce doruri fără mângâiere, tu le trăiești iar eu le cânt.

Coboară-ți Pasul cu iertare pe drumul unui crud destin,
Sau fii cu mine Călătoare pe o cale cu un cer senin.
Când urcă în Amintiri ecoul acelui glas ce îți zâmbea,
Încearcă Tu să fii Eroul și dă-mi puterea de a-ți fi stea.

Cu drag, Mishuk

55 de gânduri despre &8222;Glasul Sufletului…&8221;

  1. Acest Glas al sufletului este de o frumusețe angelică, doar el hoinărește în liniștea nopții printre steluțe, pe sunet de clopoței dansează cu îngerii, își ascunde tainele de cumătra Luna cautând un loc doar al lui printre aștrii pe bolta cerului senin. Foarte frumoase versuri, felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

    • eu mă încarc cu emoții când văd că… sunt oameni ce-mi simt lipsa. încerc (pregătesc) să fac ceva diferit, ceva nou pentru blogul meu. eu sunt și muzician și… aici e buba 🙂 sper ca în cel mai scurt timp să fie gata!!!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu