Visul unui om mărunt…

 

Visul unui om mărunt…

Nu te cunosc de fel cum te pictez în rânduri,
din când în când mi te așezi cuminte în calendar,
cerneala ta mă picură în noapte peste gânduri,
iar visul este veșnic vrednic, un galben felinar.

Mi-ai scris la ceas târziu o altfel de scrisoare,
din nou fără de timbru, plic sau puncte de final,
urme de scrum, miros de fum și dorul care doare,
acoperită în frunze, o filă albă de jurnal.

Nu te privesc ca pe un semn ce naște o întrebare,
dar ne desparte o umbră, doi pași, cuvinte care tac,
și doar neliniștea mai poate să schimbe în culoare,
non-sensul anotimpului ce-n gri ne-a îmbrăcat.

Doi oameni de zăpadă ce-și pierd îmbrățișarea,
câtă funingine în ochi am stors din doi cărbuni,
când zorii deschid zările adâncă-i depărtarea,
albastrul pal adulmecă o nouă zi de luni…

Am întrebat tăcerile și frigul ce arde prin cămară,
de mi-au adus vreo șoaptă în acest cumplit război,
poate că-n cazul nostru răbdarea-i doar o fiară,
ce mușcă adânc, la sânge, cratima din Noi.

Mă lași să-ți fiu copacul pierdut de-orice pădure,
ce plânge dorul frunzelor ce astăzi nu-i mai sunt,
prin ramurile crude vezi cum vântul lasă urme,
în negrul unui suflet, un vis de om mărunt…

Cu drag, Mishuk

 

 

21 de gânduri despre &8222;Visul unui om mărunt…&8221;

  1. Mic, mic, dar ridic! E adaptare de la furnicuţă: „mică, mică, dar ridică!” Mamă, mamă, ce furnică! Mai e şi de la mine, nu te speria! Online-ul e de vină! 🙂
    În fine, dacă tot am lămurit cine este vinovatul de reacţia mea la versurile tale, ţin să precizez că am mare încredere în micile buturugi, doar ele răstoarnă carul mare, nu?
    Să revenim la filosofia visului… Ce ar fi omul fără visarea asta la idealul suprem, fie el în iubire, fie în viaţă? Păi tocmai visele acestea îndrăzneţe fac omul „mare”. Suntem nişte permanenţi aspiranţi la perfecţiune, la acel Tot de care doar Universul e capabil. Dar până şi El are nevoie de nimicnicia noastră pentru a putea străluci! Nu crezi? 🙂
    Semnează, un alt om… mic!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Chiar ma-ntrebam daca ti-a reusit citadela lirica in carne si oase, sper ca da. Dar Ma bucur ca n-ai lasat-o pe asta de izbeliste, era o gaura in wordpress care nu se umplea cu nimic din dreptul ei.

    Am trecut doar sa-ti multumesc pentru sustinerea ta neconditionata si sa-mi cer scuze ca n-am mai avut timp pentru toate cate le-as fi vrut.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s