O seară de poezie

Dragilor, încep această postare ca o scrisoare deschisă adresată vouă, celor care mai rupeți când și când din timpul vostru doar ca să mai așterneți un rând, să lăsați un gând bun lumii, pentru că undeva, cineva, tot se va găsi să-l citească, și de ce nu, să găsească lumină, speranță, ajutor în el.
N-am să mă lungesc prea mult cu vorba așa că o să trec direct la subiect.
Ce-ați spune voi dacă am organiza (periodic) un cenaclu literar?
Ce-ați spune dacă am face niște întâlniri în care să ne prezentăm ”live” fanteziile pe care le împrăștiem prin lumea virtuală?
Indiferent dacă aparțin genului liric, genului epic, nebunii culinare, recenzii de cărți, filme sau mai știu eu ce, cum ar fi dacă am putea să le prezentăm în fața cuiva, în fața unui public (format de noi, desigur) de la care să aflăm păreri pe viu despre ceea ce scriem și nu numai…
În ziua de azi e ușor să publici o carte, cu siguranță mulți dintre voi ați publicat, ați participat pe la concursuri de creație, dar doar să publici nu e suficient… promovarea e cum e, publicitatea e cum e… iar cititorii… Eu unul, personal, am ajuns la concluzia că un blog are mai mulți cititori decât o carte… dar cum spuneam, e doar părerea mea.
Revenind la subiect, vreau să vă cer părerea:
V-ar plăcea să avem un cenaclu literar al nostru?
S-ar găsi doritori care să participe la un astfel de eveniment?
Ideea mi-a venit prin simplul fapt că eu organizez într-un mic pub de pe lângă zona Gării de Nord, săptămânal ( cel puțin încerc, dar deh, mai am și job), ”Cântări între Prieteni”. E un eveniment (și nu-i fac reclamă. încă!) în care facem un cerc mare (cunoscuți și necunoscuți) și fiecare propune cântece pe care noi (cei care cântăm la instrumente), încercăm să le încropim ad-hoc, toată lumea cântă, toată lumea râde (că deh, suntem destui bufoni) și ne întindem până în orele mici ale dimineții când nu ne mai putem mișca maxilarele de somn (sau de… vin – după caz). Asta este însă o cu totul altă poveste despre care am să vorbesc (la cerere) în alt episod.
Cum spuneam, dacă tot organizez acel eveniment pentru cealaltă jumătate a sufletului meu, muzica, de ce nu aș face-o și pentru poezie? În ultima vreme am descoperit că îmi place să mă aud cum latru (și aici e vorba strict despre mine, urs, specie rară) la microfon, pentru că da, vor fi microfoane.
Spațiu de desfășurare există, nu implică costuri din partea nimănui, curajul vine de la primul strop de vin din pahar, alunele le aduc eu gata prăjite (de la mega) ca să vă facă sete și să cereți bere. Voi ce spuneți, vă interesează?
Aștept părerile voastre prin comentarii și dacă sunt doritori, minim doi, o facem. Nu de alta, dar vreau ca aplauzele să fie stereo 😊

PîSî: Am spus mai sus de nebunii culinare… ehh, aici va trebui demonstrată treaba, așa că va trebui să… aduceți sarmalele gata făcute 😊
Și dacă am bă(t)ut prea mult câmpii să-mi fie cu iertare… dar jur că mor naibii cu noul editor de text de la wp!