Scrisoare…

 

Scrisoare…

Din ceas târziu, pierdută-i vremea, simt ploi lipsite de culoare,
Un tren cu fumul tot mai negru, alunecă spre margini goale,
Prin vânturi răsfirând iubirea, cernind în suflet doine triste,
Un gol adânc ce despărțirea i-a dat un sens, rol, să existe.

Din ceas târziu, sub lună plină, cu pas lipsit de umbră-n rând,
Adulmec liniștea senină, dar zbucium greu îmi port în gând,
Îmi este dor să-ți spun pe nume… printre străini, străin sunt Eu,
Oameni puțini, dar ce de lume și nici un frate în graiul meu.

Din ceas târziu, sărmană Mamă, te scriu în limba noastră sfântă,
Așez în versuri munți de teamă din care un caval te cântă,
Așez în lacrimi de cerneală albastrul Dunării de-acasă,
Jelind pe ultima vocală, ecoul mării, încet, revarsă.

Din ceas târziu, îți caut chipul ce se întinde-n zori și-n zare,
Vopsită în patru anotimpuri ești veșnic caldă, primitoare,
Senină când e zi cu soare, tomnatică-n melancolii,
Cu glas de privighetoare când viscolul suflă-n făclii.

Din ceas târziu, trecută-i vremea, în vers, am rupt frânturi din tine,
Din culmi, pe tâmplele scrobite, scobori în șipot, cristaline,
Atâtea lacrimi neînrobite prin codrii verzi fără stăpân,
Nu te-am uitat măicuță dragă, îți sunt copil, al tău Român.

Cu drag, Mishuk

 

39 de gânduri despre &8222;Scrisoare…&8221;

  1. „Oameni puțini, dar ce de lume și nici un frate în graiul meu”…Nimeni nu cunoaste suferința unui străin printre străini decât altul ca el…Descriere minunata a dorului si a tării noastre. Frumos!!!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Dimineata cand am citit titlul, ca de eu citesc intai titlul si automat gandul ma duce la ale mele dupa care revin citesc si poezia de mai multe ori sa inteleg in felul meu ce citesc si dupa care mai imi arunc doi ochii pe poezie sa revad rimele, cum suna din punct de vedere gramatical, nuante, etc…..deci asa citesc eu o poezie. Cand am citit titlul mi-am adus aminte ca mama primea de la o matusa din Braila tot timpul scrisori. Matusa fosta profesoara de istorie ii scria mult mamei despre una,alta Eu copila fiind o intrebam tot timpul ce scrie in scrisoare si mama imi spunea ca scrie despre istorie dupa care mama pune scrisoarea in albumul cu poze. Dupa ani si ani eram deja mare stiam sa citesc am citit scrisoriile matusa murise si am inteles ca erau niste memorii, amintiri, povestirile ei de viata. Asa am perceput si scrisoarea ta. O scrisoare, o amintire, ganduri asezate care involuntar se astern frumos pe hartie. Felicitari! Mi-a placut foarte mult.

    Apreciază

  3. Mishuk, emotionanta poezie si Dunarea, mereu Dunarea si mama. M A M A. Cred cu adevarat ca noi in adancul fiintei noastre cautam mereu ca niste vesnici copii, pe mama, pe tata si locul copilariei noastre, si poate undeva si mai departe, pe Mama si Tatal si locul de unde ne-am risipit pe acest pamant

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s