Doi. Noi…

 

Doi. Noi…

Aceeași masă veche, două scaune, mult întuneric fără noi,
povești ce și-au trăit în vremuri vechi, pe rând, dezamăgirea,
și-o cană de cafea ce se împărțea cu multe zâmbete la doi,
poartă ecoul unei vieți din care azi a mai rămas doar amintirea.

Nu spun nimic cuvintelor ce cad umbrite în lacrimi de argint,
ca toate ploile ce-ai adunat sub genele atinse de tăcere,
inspir adânc, prin visele în care tot mai rar te văd și simt,
suflarea vie a dorului ce arde-n piept, lipsit de mângâiere.

Mi te păstrez într-un sertar al inimii fără să am cumva regrete,
mi-ai desenat un cer pe care albastrul nostru încă nu s-a stins,
tot de la tine am un ceas ce-mi șiruie destinul alb, pe un perete,
în fiecare vers pe care sufletul din mine încă nu l-a scris.

Aceeași masă veche, două scaune și zorii unei alte zile fără tine,
priveam prin geam cum timpul a dat uitării iubirea dintre noi,
eram pierdut, străin de tot, până te-am regăsit trăind în mine,
și-atunci am înțeles că despărțirea nu-mparte dragostea la doi.

De-aș fi știut cum, ți-aș fi spus altfel,
Cu drag, Mishuk

 

43 de gânduri despre &8222;Doi. Noi…&8221;

  1. M-am regasit printre randuri nu ca personaj din poveste ci ca un simplu privitor de undeva din umbra care a vazut doi tineri frumosi, modesti, care se iubeau neconditionat si care la un moment dat au ales sa mearga pe cai diferite, dar care pastreaza in inima lor cu mare drag toate momentele petrecute in doi chiar daca le prefera inchise in sertare diferite doar pentru a ramane impecabil de curate fara urma de praf. Este sublim cum dragostea te face cel mai feroce egoist si totul se imparte doar doi.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Despartirea nu imparte dragostea la doi, doar face sa para ca cineva ti-a furat brusc jumatate din timpul in care ai fi putut sa iubesti, sa plangi, sa iubesti si sa visezi si alte o mie de lucruri pe care te face dragostea sa le faci.
    Oare ce o sa facem cand nu o sa mai gasim loc pentru sertare si sertarase in care sa punem frumos tot ce am iubit si am urat si am vrut sa uitam dar nu am putut? (sau, nu imi dau seama acum, poate ca e invers, am fi putut sa uitam, daca nu am vrut)
    Noapte linistita, Mishuk.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s