Elegia Ei…

 

Elegia Ei…

Te-a scuturat prin ierburi vântul, din toate ploile târzii,
cad clipele pe rând cu gândul, că luna iar te va pieri,
fără să-mi scrii pe cer cu soare albastrul, în senin apus
cerni sângeriu în non-culoare, îmi iei din toate Timpul scurs…

Sub stele, noaptea nu mai vede zâmbind Tăceri, în vis sunt eu,
n-am chip, dar ochii-mi sunt aievea două făclii ce ard mereu,
două cuvinte ce n-au șoaptă pe buzele cu care îmi simți
amara inimă ce-așteaptă să te întorci, măcar s-o minți.

Că te-am iubit nu-ți este taină, o știu și frunzele din drum,
ce au grăbit această toamnă dintr-un neant de foc și scrum,
dând pașilor năluca vinei de a te desprinde din trecut,
într-un sertar sfârșitul zilei, va fi uitat și apoi pierdut.

Prin suflet încă mai porți umbre ca semn al doliului etern,
când dorul încă se ascunde, fără bilet, în orice tren,
mă vezi în toate ale tale, câte-ți mai sunt din ce-au rămas,
privești cu zorii înspre zare, dând amintirilor un ceas.

Ți-ai stinge ochii fără vise, te-ai dezbrăca de dragul meu,
tăcerile ce ne-au fost scrise sunt cicatrici ce ard mereu,
ți-ai otrăvi dorul din sânge de n-ai fi Tu în orice vers,
o inimă ce încă-și plânge singurătatea-n univers…

Pierdut ți-e zâmbetul din vremuri când peste toate străluceai,
atâtea măști ascunzi, și tremuri, s-au stins cireșii vechi de mai,
te simți închisă într-o oglindă din care n-ai să te desprinzi,
uitarea poate să te-atingă, dar amintirea… cui s-o vinzi?

 

De-aș fi știut cum, ți-aș fi spus altfel,
Cu drag, Mishuk

 

 

58 de gânduri despre &8222;Elegia Ei…&8221;

  1. Poți să mă bați pentru ce-o să spun, dar versul 3 din prima și a doua strofă nu se încadrează cum trebuie… am citit de mai multe ori, iese greu muzicalitatea… „două cuvinte ce n-au șoaptă…”… suna mai bine fără acea cratimă… doar recitește cu voce tare și dacă ți se pare ok, uită ce-am scris 🙂

    Apreciază

  2. Citind aceste versuri în minte mi sa conturat o scena dintr-o piesa de teatru unde un El în prim plan improviza la o chitara clasica cu corzile din plastic stand pe o piatra și o Ea în semiumbră contempla cerul, rezemata de un copac, zărind steluțele jucăușe printre frunze iar luna ca o martora discreta le asculta gândurile.

    Apreciază

  3. Mishuk, ştiu pe cineva (nu personal, numa’ de pe blog) care scrie bestial poezie. Are o sensibilitate aparte şi un talent special. Semnează Mishuk. Îl ştii? Face urât dacă-l lauzi, ai grijă ce zici la comentarii, dar merită să-l citeşti.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s