pe curând… (Nu-mi spune)

 

pe curând… (Nu-mi spune)

Și ți-ai întors, tăcut, privirea să nu-ți văd chipul plâns,
pe-o masă, în plic, îți las iubirea și vise ce s-au strâns.
Un ceas mai stau în viața ta, curând va fi târziu,
dar mai e timp de o cafea, și-apoi, pe drum, pustiu.

Nu mă asculți? nu spui nimic? verși lacrimi în tăcere?
obrazul meu e ars de frig, al tău vrea mângâiere.
În ochii noștri, un licăr pal cutremură o noapte,
câte iertări curg în zadar când Timpul ne desparte.

Întind spre tine brațe reci, ce rece ți-e făptura,
și gemi adânc, te strângi, încerci, înlănțuindu-mi mâna,
îmi pui sărutul nefiresc în palmă cu regrete,
n-am cum să-ți spun cât te iubesc, ce groază mi-e, ce sete!

Citesc pe chipul tău dureri ce nu au glas să zbiere,
împăturești în mângâieri speranțe efemere.
Ultimul fir din ceas de dus, se scurge în clepsidră
pașii mi-s grei și m-au răpus, iar inima mea strigă.

Nu mi-am dorit să plec așa, c-un dor fără odihnă,
pe-un drum pe care dragostea nu are timp de tihnă.
Promite-mi, dacă poți să-mi ierți secunda de greșeală,
că-n loc să plângi și să mă cerți, mă vei uita… în haină.

De-aș fi știut cum, ți-aș fi spus altfel,
Cu drag, Mishuk

 

46 de gânduri despre &8222;pe curând… (Nu-mi spune)&8221;

  1. Ai scris frumos despre despărțire. Trista ruptura dar frumos redata in cuvinte. Când greșim consecințele sunt dureroase, dar cum totul e trecător și dragostea o poți reface sau chiar întoarce. Merita încercat. Va felicit!

    Apreciat de 1 persoană

    • o poezie… ciudată. când știi că ea își dorește să pleci dar nu poate să-ți ceară asta, când tu simți că e mai bine pentru ea, dar inima nu te lasă… cum alegi? să rămâi o amintire plăcută sau o povară în suflet…

      Apreciat de 1 persoană

      • Hmm, iubire suferindă… Cea mai grea decizie este aceea de a pleca şi a renunţa la iubire. Şi totuşi… a nu putea să-i ceri cuiva să plece nu e tot iubire? Sau e doar teama de a nu-l face să sufere pentru că ştii că te iubeşte? Oricum ai vedea problema, tot iubire se numeşte. Dragostea e întotdeauna complicată, în aparenţă, când de fapt în esenţă e sentimentul suprem ce ne face umani, de asta ne este greu să ne desprindem de ea. Şi apoi, viaţa în general e o povară, dar una de care trebuie să ne bucurăm permanent. De ce ar fi altfel cu iubirea? Regrete pot exista şi dacă rămâi, dar şi dacă pleci. E riscantă oricare variantă. Poate e doar nevoie de o schimbare şi nu de o renunţare la iubire. Cine ştie? Doar cel în cauză poate decide asta. E alegerea lui.

        Apreciază

        • așa a zis și versificatorul :)))
          dincolo de cuvinte rămân rândurile, care în tot albul lor ascund apăsarea creionului care le-a scris. cam așa sunt versurile mele. pentru unii cuvinte, pentru alții…. tu ai știut mereu să îmi citești versurile alea bune 😛

          Apreciat de 1 persoană

          • Păi dacă romanticii aspiră la iubirea ideală, iar simboliştii nu văd iubirea fără suferinţă, atunci e clar că Mishuka aspiră iubirea ideală cu tot cu suferinţa ei, ca să poată obţine rezultatul absolut: arta.

            Apreciază

            • ehhhh… la mine sunt povești din viață. artă e mult spus. ți-am spus eu mai demult, până să ajung poet, mai trebuie să trăiesc vreo două, trei vieți. maturitatea artistică o să o ating abia când melancoliile vor dispărea. deocamdată doar… șoptesc lunii. eu îți citesc poeziile de când eram un mic dinozaur… când am să ajung să mă apropii de blândețea șoaptei tale în tablouri, atunci cu siguranță voi fi cel mai de temut dușman pentru superman :))) eu deocamdată am doar… răutăți

              Apreciat de 1 persoană

              • Pentru mine viaţa în sine e o artă şi fiecare episod existenţial creează un crâmpei artistic. Deci, da, poveştile de viaţă construiesc arta. Iar dispariţia melancoliilor nu înseamnă neapărat maturitate artistică. Maturitate artistică este atunci când din cuvinte puţine creezi idei lirice concentrate în strofe ce spun mai mult decât te aştepţi, iar cu cât mesajul poetic este mai sugestiv pentru cititor şi, de ce nu, pentru însuşi creatorul său, cu atât poezia este mai valoroasă.

                Apreciază

                • tu ești o artistă definită. cuvintele mele sunt prea mici pentru a-ți lăuda talentul. uneori… vreau să comentez la tine, dar cuvintele mele îmi pare că murdăresc… iar tu în ultima perioadă ai scris tot mai rar pe blog 🙂

                  Apreciat de 1 persoană

                  • … M-ai pus în încurcătură de data aceasta… Mă flatează şi mă încurcă părerea ta. Nu ar putea să murdărească ceea ce spui, pentru că alegi cuvintele foarte bine. Dar… artistă definită e prea mult şi pentru mine. eu scriu poezie în joacă şi fără a gândi critic atunci când o creez, dar îmi place vsă citesc atent poezie şi să apreciez

                    Apreciază

                    • Mai am ceva scăpări de la tastat: o literă în plus, pe ici pe colo, un „e” mic în loc de E, un „la” lipsă ceva mai sus… Şi mie mi se mai întâmplă, nu sunt perfectă. 🙂

                      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s