Mi-e dor… (Triolet)

 

Mi-e dor… (Triolet)

Mi-e dor de Tine… Ca din întâmplare
răsari în gândul meu, o ploaie rece în apus,
fior, ce-mi arde în suflet fără vindecare,
mi-e dor de Tine, ca din întâmplare.
Pe cer, prin întuneric, arzi în depărtare,
o stea pe care praful resemnării nu s-a pus,
mi-e dor de Tine ca din întâmplare…
răsari în gândul meu, o ploaie rece, în apus.

Te-am părăsit în rânduri fără să ai vină,
la schimb, mi-ai deschis drumul printre amintiri,
fără cuvinte în ochi, lipsit fiind de lumină,
te-am părăsit în rânduri fără să ai vină.
Numele tău scris alb pe-o pagină străină,
sărută buzele însetate unei noi iubiri,
te-am părăsit în rânduri fără să ai vină,
la schimb, mi-ai deschis drumul printre amintiri.

Ți-am ascultat tăcerile până târziu în noapte,
un vuiet ce se pierde într-un ecou adânc,
valsând prin întuneric, șoptindu-mi fără șoapte,
ți-am ascultat tăcerile până târziu în noapte.
Mi-e greu să îți mai adun privirile din altă carte
când un ocean de lacrimi mă îndeamnă să m-arunc,
ți-am ascultat tăcerile până târziu în noapte,
un vuiet ce se pierde într-un ecou adânc.

Cu drag, Mishuk…