Rondelul unei dragoste neîmplinite (rondel în stilul lui Clément Marot)

 

 

Rondelul unei dragoste neîmplinite ( Rondel în stilul lui Clément Marot)

Când luna își pogoară chipul galben ca de ceară,
Te-ai stins în vers cu pas ușor, de căprioară,
lăsând cuvintelor lumina unui alt apus,
în care doar Tăcerile mai au ceva de spus,
dând binecuvântare suferințelor în fapt de seară.

Prin inimă înstrăinarea pătrunde ca o fiară,
mușcă din sufletul rănit și zgârie din gheară,
vrând sângele iubirii ce încă nu s-a scurs,
când luna își pogoară chipul galben ca de ceară.

Singurătatea clipelor fără de tine mă înfioară,
îmi tremură prin carne, începe să mă doară,
dând nopților neliniștea în care te-ai ascuns,
o stea între mii de stele la care n-am ajuns,
spre care, printre lacrimi, dorul de tine zbiară,
când luna își pogoară chipul galben ca de ceară.

Cu drag, Mishuk…