Dragoste și sânge (Enika)

 

 

Dragoste și sânge… (cântec pentru o tulipă)

Cioplește-mi piatra inimii dintr-un mănunchi de vise
și închide-mă în suflet, cu lacăt fără chei,
Din umbra ochilor ce-mi stau ca două porți închise,
să nu pot pierde dragostea ce o ascunzi în ei.

Ascunde-mi mângâierea printr-un sărut în palmă,
apoi cât poți de tare, doar ține pumnul strâns,
Și îmbracă-ți adierea cu acel parfum de primăvară
ce înlănțuie iubirea într-un fior adânc, ascuns.

Zâmbește fără milă, să-mi rupi din ceruri luna
ce parcă împărățește într-un senin etern, dar crud ,
Trezește-mă din mine să simt din nou furtuna,
ce spintecă în lumină un întuneric veșnic surd.

Dă-mi febra dimineții, când alergând prin ploaie
șterg de pe chip tăcerea ce-mi tremură-n priviri,
Lovește-mă în suflet, pierdut printre noroaie,
să îmi ridic iar dragostea ce-mi arde în simțiri.

Strigă-mă pe nume cum nimeni nu o face,
aruncă-mă-n cuvinte sub tonul vocii blând,
Dă-i inimii războaie în anotimp de pace
să nu întrebe unde, nici cum, de ce sau când.

Arată-te în versuri ce nu-și vor loc în gânduri,
scrie-mi chipul lunii din noaptea ce s-a scurs,
Cu acea cerneală veche cu care printre rânduri,
șoptești secretul ochilor care m-au ascuns.

Deschide printre buze glasul, preț de o clipă,
conturul lor să nască acel ecou sublim,
Sub care un vârf de munte lovit de o tulipă,
îmbrățișează golul pe care-l zămislim.

Aruncă-mi-te-n cale când teama te ajunge,
când steaua cea din urmă lumina își va topi,
Îmbracă-ți poezia în dragoste și sânge,
trăiește-ți vindecarea prin melancolii.

 

Ai așteptat să vezi ce hram îți port în gânduri,
acum aștept să desenezi cumva aceste rânduri,
Cu drag, Mishuk…

 

foto: Elena-Violeta (Enika)