În căutarea Ta

 

În căutarea Ta

A mai trecut o zi ca visul într-o șoaptă,
a mai trecut o noapte cu stelele în gând,
Tăcerile mă înalță și treaptă peste treaptă,
îmbrățișez iar golul căderilor în rând.

Mă simt străin în versuri pierdute în cuvinte
ce fără de ecou răsună în larg, abis,
Când valul de cerneală leagă cele sfinte,
luntrea mea derivă fără de pânze în Styx.

Din întuneric vântul, îmi șuieră orbește,
să îmi regăsesc menirea în vechile psaltiri,
Când prin nemărginire cerul înrobește
o inimă străină închisă în multe închipuiri.

Privesc cu precădere pe albul nud din foaie
pe care două lacrimi au picurat târziu,
Dând Golului un suflet și sufletului ploaie
de litere învechite poemului pustiu.

Tângui înspre tine, stăpână peste stele,
să îți cobori din gânduri un vis demult pierdut,
Așază-mi amintirea cuvintelor pe gene,
când însuși Timpul doarme eu să te ascult.

Arată-mi dară chipul ce nu-și mai află față
și tâmplele încolțite sub palid cenușiu,
Pierdut în noaptea minții, trăind în ignoranță,
trezește-mă în mine și dă-mi puteri să scriu.

Coboară-mi-te-n umbre, te-aștept lângă fereastră,
alungă zorii zilei pe care încă o regret,
Primește cu răbdare iubirea mea sihastră
și arată-mi tu cuvintele să îți pot fi poet…

Cu drag, Mishuk…