Cu gândul la Tine… (înainte de culcare)

 

Cu gândul la Tine… (înainte de culcare)

Te-aș mângâia în două versuri, fără început, fără sfârșit,
Suntem străini în Universuri ce într-un neant s-au întâlnit,
Pe foaia albă ce ne îmbracă iubirile dintr-un cuvânt,
S-au prins Destinele să toarcă pe firul vieții dor în vânt.

Ești toată goală, într-o tăcere, prin întunericul târziu,
Îmi umbli nudă, în decădere, zâmbind prin versul meu pustiu,
Ca o Amantă fără nume mă culci în zori, de dimineață,
Zdrobind iubirile postume m-aduci în colțul tău de viață.

Nu-ți știu cerneala, viu a te scrie, penița mea zgârie trist,
Când Ochii Tăi sunt poezie cum simt ei oare că exist?
Te-aș mângâia în multe rânduri, dar simt c-ai să mă cerți din nou,
Mai bine o fantasmă-n gânduri și-n miezul nopții un ecou.

Cu drag, Mishuk

 

36 de gânduri despre &8222;Cu gândul la Tine… (înainte de culcare)&8221;

  1. Versuri ca „Te-as mângâia in doua versuri, fără început, fără sfârșit” și „Îmi umbli nudă, in decădere…” mă fac sa cred că-ți poarta invidia multor poeți recunoscuți! Cu poezia asta cred că ai putea echilibra balanta romantismului masculin, ce nefiind aproape că lipsește… Dar vreo carte avem? Mă duc s-o mai citesc o dată!

    Apreciază

Lasă un răspuns către 69 Anulează răspunsul