Cea mai frumoasă…

 

Cea mai frumoasă…

 

Te învârt prin gândurile mele cu același vis, plin de culori.
Cea mai frumoasă dintre stele, ce vii din ceruri, dintre nori,
În căutare de lumină te-ai poposit în suflul meu,
Sub strălucirea ta divină îmi pierd puterile de Zmeu.

Mă simt străin de cunoștințe, căci tot ce știu mă face mic,
Sunt chinul unei neputințe din care încerc să mă ridic,
Să-ți fiu dorință între zile și mângâiere între nopți,
Cea mai frumoasă amintire ca zâmbetul pe care-l porți.

Din toate chipurile vremii de mi te-ai cere să te adun,
Ți-aș recunoaște pretutindeni ochii micuți, ca de alun,
Ce cad senin în adormire, precum o apă de izvor,
Deloc prea rece în simțire. Cea mai frumoasă, în zi de dor…

Te caut printre zări pierdute, peste răbdări îndrăgostit,
Și în toate cele neștiute pumnalul unui Timp vrăjit,
Îmi picură dulce otravă, veninul Buzelor de Apă…
Cea mai frumoasă alinare pentru un Foc fără de lampă.

Se scurg secundele-n Clepsidră și ceasul te-a chemat să pleci,
Astâmpără-mi setea avidă, pierde Tăceri pe unde treci,
Cea mai frumoasă îndurerare, Expresul inimii e-n poartă,
Cea mai iubită Călătoare, îndrăgostitul tău te-așteaptă…

Cu drag, Mishuk

 

12 gânduri despre &8222;Cea mai frumoasă…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s