Viața ca o pradă…

 

Viața ca o pradă…

Azi nu mai vreau să scriu cuvinte și să mă adâncesc în metafore înșiruite în rânduri versificate, cu măsuri fixe și rimă la final… Azi vreau să scriu un altfel de poezie, în care să îmi măsor Timpul ce a rămas cu răspunsuri la neliniștile ce-mi tulbură odihna nopților târzii.

Și voi începe așa, direct…
Tu, Cetitorule, te-ai întrebat vreodată de ce din momentul în care te naști până în momentul în care te întorci în brațele naturii ce te-a zămislit, singurul tău obiectiv real este acela de a construi?
Unii construiesc drumuri, alții ziduri, dar cei mai mulți trăiesc din vise și speranțe. Speranța unui mâine mai bun ca azi. Împreună construim vieți, și ce e viața dacă nu o înșiruire de cărămizi pe care le așezăm mai cu răbdare, mai cu nervi, cu lacrimi și zâmbete, mereu înainte până la un punct. Da, acel punct despre care nu ne place nicicum să vorbim când în joc e propria persoană.
Am spus mai devreme că toți construim, dar ca să construim trebuie să ne alegem o cale. Și da, calea nu este întotdeauna cea corectă sau pe măsură ce o conștientizăm o alterăm cu multe schimbări mai bune sau mai rele.

Despre mine vreau să cred că sunt în primul rând un Om și apoi Bun, ca la final să rezulte un simplu om bun. Încerc, lupt și mă zbat să nu ridic ziduri, să nu rănesc și să nu dezamăgesc, să construiesc un drum drept și neted pe care pașii celor ce vor să mă însoțească să calce ușor fără riscul de a-și răni gleznele. Și totuși greșesc… Mai ales, greșesc…
Greșesc pentru că nu am toate răspunsurile, pentru că am frici, trăiesc cu teamă, ezit, și deseori răsfrâng asupra celor dragi toate energiile negative adunate asupra oamenilor fără vină. De fiecare dată culeg cenușa unui foc pe care nu reușesc să-l sting în timp util. Sunt neglijent și distrat cu sentimentele celor din jur și asta destramă tot păienjenișul de sentimente pe care mă chinui timp în timp să-l croiesc.

Am ales calea iubirii, să iubesc fără prejudecăți umane, fără limite și fără întrebări. Nu te întreb cine ești, ce ai făcut sau de unde vii. Din momentul în care ne-am întâlnit contează doar cine vei fi și dacă ești dispusă să pui umărul pe perete când zidul casei tremură astfel încât să rămână în picioare. Nu e ușor, dar nici imposibil, pentru că TU nu ești singură. E adevărat că uneori prăbușirea este inevitabilă și atunci unul din doi se stinge. Aduni ce mai e de adunat și îți construiești o altă cale înainte. Uneori oftezi inevitabil, pentru că sufletul uman e întrupat prin sentimente dar… cât poți să te legi de trecut?

O a doua dilemă apare în următoarele trei cuvinte: trecut, prezent, viitor.
Trecutul te-a format, prezentul arată cine ești, dar viitorul? Viitorul este o sumă de necunoscute.
Ieri ai apărut în viața mea și alături de tine am dat drumului meu o nouă direcție. Mi-ai arătat o cale pe care am primit-o și am început să așez cărămizile așa cum Tu dictai inimii mele. M-am împiedicat de multe ori, pe alocuri m-am rănit, dar m-am ridicat mereu și am mers înainte. Simțeam că ești alături de mine și bucuria pe care o numeam fericire îmi sporea puterile în ciuda vremii potrivnice. Ai luptat o vreme alături de mine ciobind în piatră pe alocuri, uneori cu unghiile, alteori cu dinții și câteodată cu inima. Și a Trecut. Tot ieri a bătut și vântul… dând naștere inevitabilului Azi.

Azi, Casa și Drumul sunt doar un morman de moloz… Te caut și te caut, dar nu te găsesc decât prin amintiri. Le adun, le strâng și Țip spre nicăieri. Urletul disperat ia forma unui Ecou surd, ce asemenea unui bumerang, nu face altceva decât să se întoarcă și să-mi lovească înapoi, sufletul. Cu lacrimi nu pot zidi la loc ce a fost iar brațele-mi sunt mult prea moi. Sunt prins în mijlocul vâltorii Trecutului trăind un Azi imposibil, imperfect.

Mâine pare să nu mai știe acel nume de care aș fi vrut să-mi leg destinul și asta mă sperie. Iubesc, și toată iubirea mea e concentrată într-un pumn de semințe pe care aveam de gând să-l semăn pentru tine. Nu mai am nici măcar o umbră după care să alerg, în speranța că dincolo de întunericul ei îți voi regăsi zâmbetul. Mâine de fapt înseamnă niciodată pentru că Tu ai găsit o altă cale și cu siguranță un alt drum.

E atât de obositor să fii om, să exiști, să-ți pese și să iubești. Și totuși, aș putea spune că nimic nu te extenuează fizic și psihic mai abitir ca simpla întrebare De Ce…?
De ce tu, de ce eu, de ce așa și nu altfel, de ce, de ce, de ce….

Prezentul mă arată viu, în putere, dar mă simt prins mecanic într-un corp din care vreau să ies. Mă simt oarecum vânat de neșansa de a-mi găsi drumul potrivit sau poate sunt pe drumul potrivit mie, acela de a merge înainte, singur. Răspunsul îl voi afla curând…

Și de acum ultima întrebare și poate cea mai grea…
Dacă viața e plină de alegeri, de ce nu ne putem alege viața?

 

Reclame

69 de gânduri despre &8222;Viața ca o pradă…&8221;

    • nu știu dacă omoară… eu cel puțin sunt încă viu, dar cu siguranță rănesc. și rănesc acolo unde doare cel mai tare, în suflet. sufletul se vindecă greu și odată atins ninge peste gânduri și doare fizic. nu mai ești Om Bun, greșești și lovești… în toți și în toate.

      Apreciat de 2 persoane

        • poate că răul pe care-l facem nu e voluntar, gândit, planificat ci doar o răbufnire de moment. și apoi nu se mai poate repara nimic… nici cuvintele, nici gesturile, nimic…
          de ce există această întrebare și de ce cred eu că e bine să o pui… pentru că dacă încerci să găsești răspunsul măcar încerci să corijezi parte din greșeli pentru viitor… dar e doar jumătate din lucrul bine făcut. ai greșit, află ce și ține cont să nu repeți. pentru mine e… evoluție. dar… răspunsurile nu se află în cărți.

          Apreciat de 2 persoane

            • asta am văzut și eu… fiecare dintre noi trăiește povestea vieții lui… și doar pe alocuri ne apropiem prin mici asemănări… răspunsurile le cunoaștem și le avem, doar că nu știm să citim și nu avem ochi să vedem… întotdeauna parcă știm mai bine unde și de ce greșesc ceilalți…. există și o vorbă: tot omul e bun la sfaturi când nu e despre el… am pus de la mine că nu mai știu povestea vorbii…

              Apreciat de 1 persoană

          • Există iertare! Oamenii pot ierta cu condiția să facă ceva pentru asta. Daca exista iubire, exista si iertare, daca nu ea moare. Invata sa iubesti.
            Sa ne punem intrebari de ce, de ce, arata ca nu suntem pregatiti sa iubim. Nu trebuie sa ne intrebam de ce, pentru ca gasi vinovati, ci doar sa ne intoarcem la noi insine, la ceea ce este al nostru, lasand la o parte imboldurile spre cele ce nu ne sunt proprii. Daca te vei regasi pe tine vei cunoaste ca nu este de folos sa te intrebi de ce si cum. Este de ajuns sa-ti traiesti viata.
            Nu ne-am ales viata dar putem alege Viata! Si nu este nici adevarat ca nu ne-am ales viata ca toate ni se intampla din cauza noastra. Lucruri ascunse din noi cheama spre noi lucrurile care ni se intampla si ele ni se intampla pentru ca asa ne este cel mai de folos. Nu ne este de folos in alt loc si in alte imprejurari. Suntem intotdeauna acolo unde trebuie sa fim si trebuie doar sa intelegem cum ne putem folosi de situatia in care suntem ca de o oportunitate de a face ceva de folos pentru sufletul nostru. Sa transformam in bine ceea ce ni se intampla.
            Suferim pentru ca nu am aflat calea. Facem ziduri si construim dar ceea ce ar trebui contruit este zidul si casa sufletului nostru. Aceasta este lucrarea la care este chemat omul din vesnicie si spre vesnicie. Toate celelalte sunt himere, pareri, drumuri infundate, ziduri ce vor fi daramate, doar zidul sufletului nostru va ramane daca l-am zidit. Barierele, zidurile pe care le facem in legaturile noastre cu altii pot fi daramate prin credinta, asa ca zidurile Ierihonului. Ierihonul suntem noi. Dumnezeu va darama in noi trufia si pacatul, pentru ca Ierihonul din noi este pacatul care are ziduri pana la cer.
            Cred ca esti pe cale si vei intelege in final care este scopul tuturor acestora, dar mai intai este necesar sa realizezi ca este imperios ca ai nevoie de vindecare si sa o cauti cu sinceritate acolo de unde vine vindecarea. In loc sa cauti raspunsuri la intrebari cauta sa asculti la Cel care iti vorbeste, pentru ca Hristos vorbeste tainic cu inima omului. El te va invata ce trebuie sa faci. Tot ce va trebui sa faci va fi sa asculti. Doar atat.
            Lumea nu are raspunsuri la intrebari si nu te va invata nimic decat ca te va dezamagi intotdeauna. Lumea nu are nimic de oferit ci doar de oferit suferinte. Cand te vei satura de ea vei merge la locul tau, la inima ta.

            Apreciat de 1 persoană

            • în mare parte sunt de aceeași părere cu tine… nu vinovați caut… nicicum. ci de ce am ales să fac un lucru în detrimentul altuia. de ce-urile mele sunt de altă natură… iar răspunsurile vor veni la timpul lor și au menirea să repare niște puncte slabe sau greșeli pe care nu le conștientizez… nu caut să ating lumina, e imposibil, ci doar să mă luminez

              Apreciat de 1 persoană

  1. Cum suntem noi, hominizii, ba pradă, ba vânători sau cum spune Harari, cultivatori. Dacă ai citit-o, ştii deja că nu vânătorii sunt supravieţuitorii speciei, sunt cultivatorii. Cam aşa şi cu relaţiile, sentimentele.

    Apreciază

  2. Ne putem alege viata. Putem alege cum vrem sa fim, cu cine ne imprietenim si cu cine mergem mai departe. Poate ca unele țeluri sunt mai greu de atins, dar nimic nu e imposibil si atata timp cat ne dorim cu adevarat sa ajungem undeva sau ceva eu cred ca toti putem sa reusim.

    Viitorul e strans legat de trecut si de prezent. Alegerile noastre influenteaza permanent viitorul. Nu il putem prezice si nici nu stim cu exactitate ce se va intampla, dar nu e chiar o suma de necunoscute. E format din alegerile oamenilor, printre care te aflii si tu, iar lucrurile pe care vrei sa le faci nu iti sunt necunoscute. Pentru ca pana la urma pe asta se bazeaza viata: facem ceva acum, in prezent pentru ca stim ca va avea anumite consecinte in viitor.

    Si cred ca o sa reusesti sa tii intreg acel paienjenis de sentimente, trebuie doar sa iti doresti si sa fii putin atent.

    Iar la final iti spun ca toate capcanele vietii au o iesire si chiar daca drumul pare intunecat, lung si fara capat, undeva exista intotdeauna o lumina care te va scoate din intuneric.

    Apreciază

    • putem alege să ne imaginăm ce va fi dacă…
      dar dincolo de acel dacă sunt multe mecanisme și chichițe. eu poate mi-aș dori o viață în care să fiu mare pictor în care să trăiesc boem la curtea unui mare rege. lucru care nu, nu se va întâmpla niciodată. pentru că nu am pic de talent și multe altele. poate îmi doresc să fiu cavaler în cultul teutonilor… știu, o să spui că astea nu sunt alegeri, dar eu la asta genul ăsta de alegeri mă gândesc, nu neapărat la scara amintită mai devreme. acolo e doar puțină auto-ironie. e adevărat că pot alege o direcție prin care să pot face ceva pentru mine…. dar când vine vorba de inimă, de suflet, de dragoste… nu poți alege. poți spune da sau nu, dar nu poți alege să fii fericit sau nu alături de cealaltă persoană. îți poți alege prietenii, vaporul cu care treci marea, mașina familiei, casa în care locuiești… dar astea sunt minore. nu poți alege viața pe care să o trăiești

      Apreciază

  3. Daca crezi ca astrele iti influenteaza destinul si deciziile inseamna ca nu esti liber. De altfel un sentiment fatalist si lipsa de cer are omul care crede in asa ceva si este de-a dreptul in tirania diavolului pentru ca orice superstitie vine de la diavol si credinta in astre este de la diavol. Acelea sunt niste nascociri demonice. Astrologii primesc inrauriri de la diavol cand ghicesc in stele nu este propriu zis o stiinta. Imi pare rau de tine ca crezi in asa ceva. Asta explica oarecum si asezarea ta sufleteasca si starea ta. Incearca sa te eliberezi de aceste superstitii si crede lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu spune adevarul.

    Apreciat de 1 persoană

      • 🙂 Iti repugna probabil.
        Daca omul ar cunoaste adevarata fata a raului si ar fi cunoscut binele ar fi fugit de unul si ar fi alergat dupa celalalt.
        Cred ca o sa-ti dai singur seama cum sta treaba.
        Nici eu nu am cunostiinta indestulatoare despre lucrurile astea. Totusi frate cu dracu’ nu ma fac, pentru ca am vazut ca ma uraste si vrea sa ma omoare, desi se arata prietenos.
        Scuza-ma, trebuia sa zic ceva.

        Apreciază

  4. Tu iubesti melancolia si starea aceasta care te stapaneste si dansezi cu ea, aici ai incercat sa te eliberezi, si iti exprimi dezacordul fata de o stare nefireasca, daunatoare. Aceasta e un semn de videcare, cand recunoastem raul si nu-l mai vrem.
    Sa dea Dumnezeu sa-ti gasesti alinarea sufleteasca si raspunsurile pe care le cauti sufletului tau!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Dragă Mishuka, viața este ca o pradă la modul cel mai serios și este foarte important să nu te complaci cu situațiile care te dărâmă. Este normal să suferim din dragoste sau să fim triști când oamenii ne dezamăgesc, să fim furioși când ni se năruie speranțele, dar crede- mă pe cuvânt de adult cu experiență, că absolut nimic nu este veșnic. Nici măcar suferința. Dar, Mishuka, în puterea ta stă să alegi cum vrei să fii în viață. Melancolic, cum spune cititorul tău, în comentariul de mai sus, singuratic, cum mi se pare mie că iți place să fii, activ și înconjurat de prieteni, cum cred că ti- ar fi cel mai bine.
    Cred că ar trebui să îți fac cunoștință cu fiică- mea. Nu vrea să audă cuvântul „iubit”, fiindcă are o viață activă și câțiva prieteni foarte buni (deși cândva era solitară și neintegrată), și spune că nu are de gând să dea socoteală nimănui despre ce face, când și cu cine. Libertatea este mai importantă, spune ea, decât să atârne de nevoile cuiva. (Cred că prostia asta eu i- am bagat-o în cap, și din cauza mea va rămâne nemăritată). 🙂
    Bine, totul trebuie reevaluat la un moment dat, intr-o anumită perioadă a vieții.
    Îți doresc să ai parte în viață de prieteni minunați, de soare, de călătorii și de peripeții, de povești minunate și sigur sufletul tău pereche se află acolo, printre toate cele.

    Apreciat de 1 persoană

      • Bună Amalia…
        Primul mesaj a venit așa, din neant… și eram pe drum. Un drum la care se apropia de final moment în care nu eram pregătit să-ți dau un răspuns. Pentru că DA, urma un răspuns. Nu voiam să arunc niște cuvinte acolo într-o doară care să nu spună nimic, pentru că eu nu fac asta… dar în acel moment nu era timp să-mi las mintea să jubileze o idee care să spună ceva. Apoi… s-a răcit.
        Acum ai revenit și mi-e bine. Mi-e bine și mă bucur.
        Îmi place și mishuka, și orice derivă pentru că și de la tine, ca de la toți ceilalți cu care împart cuvinte vine din suflet. M-au măgulit toate cuvintele tale, felul în care citești, pentru că se pare că m-ai citit de la început. Melancolia, Libertatea, Singurătatea sunt doar sentimente ce nasc într-o cumpănă a vieții. Poate că sunt într-un fel sau altul, dar mai important e cum mă vezi tu, Cititorule. Pentru că sunt un nimeni a cărui umbră naște gânduri, idei, vise. Am rămas în mintea ta, deși… sunt un om fără chip. O nălucă a marginii gândirii tale ce poate ți-a ridicat o sprânceană, poate ți-a smuls un zâmbet….
        Tu Amalia, găsești între cuvintele mele urma unui drum, a unei amintiri, o rămășiță care probabil ai mai întâlnit-o în viața ta.
        Și da, Amalia, suntem Prieteni. Pentru o bucată mai scurtă sau lungă din drumul vieții. Înainte de toate suntem oameni… Oameni buni.

        Apreciat de 1 persoană

        • Am crezut ca te- am supărat, fiindcă am vorbit prea mult și cu detalii personale, pe care mulți le resping. Bănuiam că tu nu ești genul, și totuși am gândit-o. Nu vreau să supăr pe nimeni, cu atât mai mult pe cineva atât de amabil și prietenos că tine. Și cu voie bună, contrar versurilor tale. 🙂

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s