Ciclul: Tu, Eu… Despre Noi și toate celelalte
Poemul 5:
Scrisoarea pe care nu ne-am scris-o niciodată…
Nu ai de ce să-mi știi (nicicum!) aceste gânduri, le-am risipit în voalul unei ploi târzii,
Străină-mi ești de orice veșnicii în rânduri, sub praful stelelor ce scade în nebule pustii.
N-ai fost aici să-mi numeri pașii fără vină, ce-am adunat în tumultul iubirii fără fond,
Când sacrificiul inimii a prețuit mai mult de-o rimă, mi-ai sângerat cuvintele opac, în rond.
Poemul cere în alte feluri dare, sacrificii, să nască chip și trup în mintea unui ochi obtuz,
Cad slovele în non-sens, se pierd în joc de artificii, pe orizontul strâmt al unui univers confuz.
Ce lupte dau pe frontul alb din foaie, penițele ce unduiesc în litere, cerneluri învechite,
Când inima își poartă în suflet crudele războaie, cuvintele se frâng pe buze, nerostite.
Ce sprijin mai găsesc acum, sub tâmpla cătrănită, de gânduri, de furtuni ce nasc rumori,
Când lacrima din ochi, pe gene, pare a fi pornită, tot mai rămâne o noapte albă până-n zori.
N-am cum să leg destinele ce-n sorți au fost ursite, pe prundul unui vis născut în timp, de dor,
Cum cele sfinte cer, amar, a fi afurisite, așa și masa noastră joacă tot mai scurtă de-un picior.
Zâmbesc atât de fals și rar în aste timpuri, străinul din oglindă pare a nu mă recunoaște,
Am ridicat în jurul meu atât de înalte ziduri, încât nici Primăvara în suflet nu-mi mai naște.
Închis-am porțile uitând să faur și o cheie, dând nopții doar, fereastră spre un alt apus,
Cernindu-mi așteptarea în foc, făr-de scânteie, în resemnarea unui punct pe care nu l-am pus.
Tic-tacul unui ceas ce rupe o margine a vremii, în pieptul meu își caută adânc acea culoare,
Să smulgă dragostea din nou, din gheara iernii, ce ți-a închis icoana prin nu știu ce sertare,
Aș vrea să-ți mângâi chipul cu cea dintâi privire, să-ți văd acele semne făr-a le ști vreodată,
Să pot închide plicul, nici gând de împotrivire, ultimei Scrisori, ce am scris-o niciodată.
Cu drag, Mishuk...
Ce poate face ploaia dintr-un om îndrăgostit! La mine, când plouă, nu sunt îndrăgostită si când iubesc, e secetă. :))))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
unde e inima mea???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleoo, nu mă speria! Ai pierdut-o la jocuri de noroc? :))))))
ApreciazăApreciază
:)))) eu sunt băiat de cartier… nu la jocuri. la cuțite :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-au dus vremurile. Când am fost în toamnă, aveaţi ditamai mall-urile acolo. :))))
ApreciazăApreciază
păi… între două mall-uri, curge o apă limpede
ApreciazăApreciat de 2 persoane
adică, voi nu mai cântaţi,,melc, melc, codobelc, scoate coarne bouresti,
Si te du la balta,
Si bea apa calda,
Si te du la Dunare,
Si bea apa tulbure,
Si te suie pe bustean,
Si mananca leustean
:)))))))
ApreciazăApreciază
avem borș la plic, apă tulbure de la apa nova, la robinet, dunărea la giurgiu, un cartier mai îndepărtat, apă caldă când vrea firea, bălți după fiecare ploaie, deși uneori zici că s-a revărsat dunărea la giurgiu și melci… melci avem cu toții în stomac. fluturii nu mai sunt la modă, de când cu tequilla. coarne avem toți… și încă mai punem… la boi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcă ai citi din programul de guvernare pesede. :)))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
păi nu de acolo îmi inspir versurile… de la tușa vio am învățat să mă exprim în dăncileză :))))) nu vezi, afară de tine…. nimeni nu a îndrăznit sau a înțeles…. vreun cuvânt@
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mishuk, nu voi avea niciodată pretenţia de a înţelege un poet, dar îndrăznesc să mă joc cu un prieten vechi virtual. Te pup!
ApreciazăApreciază
cele mai… 🙂
ApreciazăApreciază
Lasaa, ca scrie frumos, Super!!!!
ApreciazăApreciază
scrie… scrie… dar și când face pauză 🙂
ApreciazăApreciază
Poate că asemenea versuri complexe se cer netulburate, se cer rumegate. Îmi place mult cum ţi se leagă în penel cuvintele şi curg ca o doină a sufletului. Superb.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
neața 🙂 dacă te referi la unul din comentariile anterioare… acela era rupt din context.
dar da, cuvintele curg. când și când. la fel și zilele….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 C’est la vie(până la shut down). ‘Neaţa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cuvintele sunt cuvinte… dar am o curiozitate. în poza ta, ai prins un răsărit sau un apus?
ApreciazăApreciază
Sunt zile şi zile. Uneori e un răsărit, alteori e un apus. Fiecare vede ce vrea/poate/ştie să vadă. În ceea ce mă priveşte, mă las şi eu surprinsă de mine în fiecare zi. Liberul arbitru stuffs… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
păi arbitrul … mai greșește și el. 🙂
pe mine mă intetesează cum îl vezi tu… dar dacă e și, și, atunci ești foarte câștigată. ai doi în unu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt. Nu am.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
departe. toamna 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Și dacă aș fi scris acele scrisori pe care nu le-am scris niciodată… mă faci să mă gândesc acum 😀 .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
știi… întotdeauna la sfârșit, în tot și în toate, apare un sâmbure de gând care te frământă mai ceva decât faptul în sine… mereu începe cu ” și dacă… „
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Citesc ce scrii si imi place, ai o exprimare extrem de lirica si de o muzicalitate deosebita. Versurile acestea parca se cer cantate! Mi se pare insa ca simt multa suferinta in spatele lor, in trecut sau/si in prezent… sau poate doar, ca si mie, ti-e mai usor sa scrii cand suferi sau despre suferinta, starea de bine mi se pare adesea sterila in creatie. Curaj si bine iti doresc!
P.S. multumesc ca ma urmaresti, inexplicabil pentru mine de ce 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu știu cum m-ai „citit”, dar așa e. starea de bine parcă nu produce nimic consistent, doar cuvinte goale lipsite de substanță. în schimb nopțile în care am rătăcit printre gânduri… spun o poveste. cât despre muzică și muzicalitate… și aici îți dau dreptate. de multe ori scriu cu chitara în brațe…. deci știi să mă citești
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a fost chiar ușor sa „te citesc” atunci când citesc ceea ce vine din inima. Cat despre muzica, poate ca noi, cititorii tău, suntem pregătiți sa trecem la next level si sa auzim. Dacă ții la anonomitate, exista soluții practice, pot avea câteva idei creative care nu implica neapărat sa porți o masca😉 scuze de mesaju’ lung, sunt noua pe aceasta platforma și nu am descoperit alte cai de a contacta autorul, în afara de comentariu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
inițial… aveam o pagină… cu muzica mea. apoi am pus-o la secret, să nu o mai vadă nimeni :)))
poți să scrii și 3000 de cuvinte, 15000 de semne… cât vrei tu. cititul te face mai frumos… dacă ar ști cei de la avon…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sensibil si profund poem!
❤
ApreciazăApreciază
încet, încet… descoperi 🙂 de ce se numesc melancolii
ApreciazăApreciază
Ei, mr. Obvious:-))
ApreciazăApreciază