Ciclul: Tu, Eu… Despre Noi și toate celelalte
Poemul 2:
Închisoarea din Oglindă
Și iată-ne din nou, față în față!
nu spui nimic de obicei, doar mă privești tăcut și absent,
Mimându-mi toate gândurile reci, un sloi de gheață,
același EU, trăind un veșnic alt prezent.
Nu simți nimic, durerea care mă încearcă,
e prizonieră, prinsă doar în lumea mea,
Nu e suficient să-mi spui că mâine o să treacă,
când știu că TU nu poți simți altundeva.
M-așez să îți vorbesc; fără cuvinte,
ai să-mi răspunzi cu același mut și crud motiv,
Ce dragoste se naște sufletul s-alinte,
când Universul Vieții e zbucium instinctiv.
Și ai dreptate în gânduri, cad fără de pereche,
Iubirea prinde rod mult, mult mai târziu,
Când orice șoaptă vie supusă la ureche,
închide pulsul Inimii într-un uitat sicriu.
Când îmi zâmbești sub încruntarea tâmplelor aprinse,
fiorii se transformă în crude amintiri,
Mi-ai spus de atâtea ori că toate ușile îmi sunt închise,
pierdut în Orizontul fostelor iubiri.
Îmi ceri să nu-mi cobor privirea resemnat în vină,
pe ochii mei apasă lacrimi, sec-amar,
Nici Soarele nu-mi mai aduce pace și lumină,
trăiesc în viciu, rondul aceluiași coșmar.
Fă-mi loc în liniștea Tăcerii ce te înconjoară,
cât să respir, să mă desprind din Visul meu,
Să prind puteri, să pot porni la Drum, a câta oară?
voi reuși, de mai există un Dumnezeu…
TU caută să crezi mai mult în Mine,
TU caută încredere mai multă să îmi dai,
Și poate într-o dimineață lângă Tine,
va răsări un înger, dragoste să ai…
O voi găsi, doar știu că singură m-așteaptă,
pierdută undeva sau rătăcind prin jur,
Lumina ei va sfărâma înlănțuirea ca de piatră
și Calea Inimii va prinde iar contur.
Cu drag, Mishuk.
Când oglinda se sparge…vine eliberarea??
ApreciazăApreciază
credeai că am plecat de tot? chiar dacă am sufletul bucăți, fiecare ciob în felul lui, e o oglindă mai mică. fiecare ciob poartă secrete..
ApreciazăApreciază
Chiar dacă pleci, inima știe să întoarcă…
Adevărat, fiecare ciob poartă secrete, iar riscul de a curge sânge este mai mare…
ApreciazăApreciază
touche… dar la ce-s bune rănile când știi cumva că se vor vindeca. cicatricile au farmecul lor… uneori. tu știi..
la fel de bine.
ApreciazăApreciază
ca să ai parte de farmecul cicatricilor, trebuie să existe o rană…
ai dreptate, știu….
pîsî: mai cânți ??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
doar așa…. când mă mai prinde valul, la scăpătatul zilei. nostalgia vremurilor ce s-au stins. acum mai mult bâzâi…
ApreciazăApreciază
Dacă valul te prinde, este de bine :)…pasiunea curge prin vene 😉
Bâzâitul e bun și el :)…
ApreciazăApreciază
păi… na, fii și tu un vânt călduț 🙂 ceartă-mă cu valuri, critică-mă-n tumultul vâltorii… he he
ApreciazăApreciază
Vânt călduț??:)hmm, cred că mă duc mai mult spre furtună :))
e cam periculos…ar trebui să ai grijă 🙂
ApreciazăApreciază
aoleu… și eu care voiam să-mi fac o bărcuță de hârtie și să mă arunc în valuri…
ApreciazăApreciază
:))) pe riscul tău …dar te pot spulbera :)))
ApreciazăApreciază
ai dreptate… mai bine fac ca iona. caut o balenă, mă las înghițit… și dacă nu uit cuțitul… ies mare și tare la liman
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte profund! Felicitari!
ApreciazăApreciază
mulțumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori, prin cioburi se vede totul mai clar…
ApreciazăApreciază
da… regretele. și fața nevăzută a… lunii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un vânător de melancolii…melodii, tare frumos scrii!💝îţi mulţumesc pentru aprecieri şi succes în continuare!
ApreciazăApreciază
he he… să știi că întâmplător am ajuns la tine… am pus un semn acolo, și din când în când mai arunc un ochi… zâmbesc să știi
ApreciazăApreciază
Da, sigur zâmbeşti de neândemânarea mea poate..nu ştiu!Alţii îmi par că scriu mult mai filozofic, deşi şi eu mă străduiesc să ating stele ca tine!
ApreciazăApreciază
hei 🙂 cum să râd… dacă ar fi de râs nu mi-aș bate capul să te citesc. te citesc pentru că-mi place, pentru că o parte din cuvinte îmi merg la inimă, în altele mă regăsesc
ApreciazăApreciază
Ciudat…dar şi eu mă regăsesc în ce scrii Oamenii sensibili au trăiri rare pentru alţii, dar comune pentru ei! Nu ma lua în seros dacă devin prea serioasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
e adorabilă modestia ta. oamenii sensibili au compasiune și înțelegere. pe mine m-a atras emoția și emotivitatea ta
ApreciazăApreciază
ma faci sa plâng până la urmă…emoţiile descrise în poeziile mele sunt reale mulţumesc!De rosit am rosit….trăiesc vers, iubire, vânt! Cuvânt!
ApreciazăApreciază
exact așa…. emoțiile sunt reale. le resimt ca și cum le-aș trăi acolo, undeva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană