Șoptind Lunii…

 

Ciclul: Tu, Eu… Despre Noi și toate celelalte

Poemul 1:

Șoptind Lunii…

Ți-ai adormit cu precădere, în tihnă, sufletele împăcate,
Dar lacrimile-mi tind să zbiere și liniștea e prea departe.
Ce zbucium ai lăsat în mine, câte întrebări fără răspuns,
Din orizontul cald, subțire, ai rupt pe veci acel surâs…

Mi-ai împânzit cerul de stele, niciuna însă n-are chip,
Sunt albe, reci, fără putere, cu trupul surd din monolit.
Nicicând nu au visat la viață, fiorul trainicei iubiri
Nu a sfărmat sloiul de gheață lăsând inerte amintiri.

Că am greșit, știu! Ce iertare mai pot să cer când EA s-a stins,
Lăsând atâtea pagini goale pe sub coperta unui vis?
Din întuneric nicio clipă nu am pășit cu adevărat,
Dintr-o încercare fals timidă mă întorc aievea vinovat.

Îndrăgostit sunt de Tăcere, dar glasul meu ridică valuri,
Trăind intens orice Cădere ca un vechi vas izbit de maluri.
M-adun din resturi ce suspină, îmi curăț ochii și-ți vorbesc,
Te cert pe tine fără vină, pe EA nu pot, căci o iubesc.

Tu taci, privindu-mi frigul morții ce-mi zguduie carnea pe oase,
Îmi stingi arsura în vraja nopții sub versuri gri, neputincioase.
Îmi legi destinul scris în palmă în stihuri oarbe, fără glas,
M-aduci în astă primăvară cu tot ce a fost. Unde sunt EU, cel ce-am rămas…

Desen de  Anitta (Ana Maria Muscalu)

ochi luna
Cu drag, Mishuk.