Povestea unui Corb

Odată am știut să zbor! Dovezi nu am acum, dar îmi aduc aminte,
C-am fost și eu un suflet călător, pe culmile târzii, pictând cuvinte.
Prin câte entități de vis am coborât, în negrul mat făr de lumină,
Te-am căutat dar pare că ai zăvorât, acea neliniște, cu grație Divină!

Pe malul unui gând hain, îmi amintesc, te-am întâlnit pentru întâia oară,
Mă tulburai zâmbind blajin, era firesc. cumva făceai ca Timpul să dispară.
Pe jumătate îmbrăcată în nisip, cu ochi căprui-smarald, de neclintit sub gene,
O nefirească  Dragoste ce prinse chip, mă curăța încet, încet de pene.

Vâltoarea Cerului de miază-noapte, ce te-a înzestrat cu așa o aprigă privire,
E un tumult viu ce îngroapă zborul celor șapte șoapte, răzbind, orice împotrivire,
În pragul calm al mării viselor cu valuri surde, trimise Somnul dulce la culcare,
Pe-un deget, buzele avid flămânde, îmi amorți o pătimașă sărutare.

În suflet frânt, deja mi se aprinse dorul, secundele pe rând, în rând mă încărunțeau,
Și fără să-ți cunosc Povestea, speram să îți câștig amorul, tăcerile din ochi ni se topeau.
Sub sânul tău mic și rotund orice durere, orice neliniște prin sărutări parcă pierea,
Cerșeam! Avid, flămând de mângâiere, orice atingere, orice suflare a ta.

Ca doi copii ne prefăceam cuminți și așteptam ca faptul să se întâmple,
Ne răvășeau gânduri fierbinți, ce ne adânceau emoții vii pe tâmple,
Prin părul cald, pe pielea arsă, cu tremur scurt, intens, plin de fiori,
Când întunericul ne ocrotea unirea, iubeam ca o furtună în noapte fără nori.

Priveam cum cerul, zorii își revarsă, tu-mi lăcrimai pe piept frânturi de stea,
Mi-ai spus că e momentul să mă întorc Acasă, doar o clipire, doar,… Te voi uita.
Mi-ai furat gândul preț de o secundă, când orizontu-însângerat se lumina,
Când inima încerca să te-ascundă, îmi adânceam în suflet mângâierea ta.

Din patimi parcă sângeram de dor cerneluri strânse într-o veche călimară,
În lipsa unui chip, îți creionam o pasăre, un ultim zbor, topit sub stropi de ceară,
Din care parcă mi-ai răpit într-o clipire, conturul unui fir, întreaga viață,
Te-am căutat să-ți dovedesc a mea iubire. Nu te-am găsit… E dimineață.  

Mulțumesc Anastasiei pentru primul vers (citat din Adrian Popescu – Arsura).

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Povestea unui Corb&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s