Certuri Din Dragoste…

 

N-ai cum să mă rănești și doare, când orice nor pe cer apasă,
Iubirea noastră, îngrozitoare, te-a copleșit pe lângă casă.
Și ne-am certat, fără cuvinte, scântei în ochi, gânduri pierdute,
Ne-am furișat priviri succinte, orgolii fără aripi frânte.

N-ai cum să mă rănești, doar știi… în suflet mi te port icoană,
Chiar dacă-n ochi, ard lacrimi vii, melancolii târzii de toamnă,
Dau ploilor ce vin și trec, emoții reci sub glas fierbinte…
Tăcerea în care EU te cert, aș vrea cumva să te-alinte.

N-ai cum să mă rănești dând glas păcatelor ce se adună,
Și-ai adunat, ceas după ceas, singurătăți sub clar de lună,
Când somnul fuge de sub gene cu gânduri terne și pustii,
Căzut-ai pradă între perne, întunecatei insomnii.

N-ai cum să mă rănești când vrei, doar fiindcă poți simți durere,
Și-alergi în lacrimi pe sub tei, prin ploaie, vânt, o mângâiere,
N-ai să găsești în grija nopții scânteie de lumină caldă,
Când Undeva, decis-au sorții, o flacără te vrea, să ardă.

N-ai cum să mă rănești, ți-e teamă, închizi tăcerea între rânduri,
Și dai cuvântului o geană, să mi se așeze între gânduri.
Îmi știi oftatul plin de dor și zâmbetul plin de iubire…
Hai Noapte Bună, Somn Ușor… e timp să ne certăm și mâine!

 

cqnnam6usaejukd

Anunțuri

44 de gânduri despre &8222;Certuri Din Dragoste…&8221;

  1. Îmi pare rău că te-am rănit, şi doare,
    să ştiu că sufletul ți-e trist, că moare,
    Când calc pe gându-ți îndreptat spre zări.
    Aş da înapoi a zilelor lumină,
    a nopților negreal-aş îmblânzi,
    De-aş şti că ți-aş lua durerea,
    de-aş şti că mâine ai zâmbi.

    Apreciat de 2 persoane

    • Se freamătă-n văzduh ca o chemare, păreri de rău ce-n ploi se contopesc,
      Și norii ce se întunecau în zare, sub calmul unui soare autumnal, pălesc.
      Stau lângă o fereastră în gura serii, și gândul ropotește plin de zor,
      Ai apărut târziu, către sfârșitul verii, stârnindu-mi inima într-un galop de dor.
      Ai apărut târziu, cu o floare la ureche, cu pas nehotărât, cum vrei să treci de prag?
      Tu domnișoară, ce te crezi de modă veche, un urs bătrân nu poate să nu-ți fie drag.
      Te îmblânzește dar, sub blana lui pufoasă, să simți căldura unui cord flămând,
      De dragoste, cum n-ai avut acasă, și sentimente care te pătrund!

      Apreciat de 3 persoane

      • Să mă-mblânzeasă ursul, zici?
        Nici gând! Eu sunt ca un arici!
        Cu acele îmi apăr moda veche,
        Pentru alint nu am defel ureche!
        Am însă fluturi ce îmi răscolesc
        Nevoia de-a te şti aproape
        De stau pe gânduri, mă trezesc
        Roşind la ale tale şoapte.
        Cu blana ta de urs nu mă îmbii,
        De-i moale, ține-o pentru tine,
        Arată-mi inima, voi asculta cum bate
        Ş-apoi vorbim. Până târziu, în noapte

        Apreciat de 3 persoane

  2. Buna dimineata si multumiri pentru trecerea tacuta pe blog!
    Nu stiam ca si tu si voi sunteti undeva pe aici;am descoperit asta abia acum si ma bucur ce am vazut,citit,ascultat deci mi-a placut asa ca voi reveni.
    O zi minunata langa cei dragi si bun!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s