Lucifer
Desigur,
aș putea să spun că ești doar una, din cele multe… foarte, multe,
Un chip oval, ochi mari și negri, obișnuită să m-asculte,
Dar nu! N-ai fost nicicând, nicicum, la fel ca ele, ca toate celelalte,
Obraznică în gânduri, mult prea cuminte în șoapte.
Îmi amintesc cum pe o stâncă, te răzvrăteai îmbrățișării, furtunilor pe mare,
Iar ochii tăi străfulgerau fărmând tăria ploilor de dor, fără hotare,
Nisipul îngropa secrete în valuri înspumate, groaznic-furibunde,
Loc nu aveam, nici suflet, pentru oceanul înecat în lacrimi surde.
Durerea n-avea ceas de pătimire în miezul nopților fierbinți de vară,
Un joc amestecat cu dragoste de sânge și picături de ceară,
Când îți simțeam febrilă mușcătura și setea aprigă de carne,
Simțeam cum Universul nud, deschis mi se frământă-n palme.
Eu, faur fără Umbră, făcui din tine templu, din șold închinăciune.
Îngenunchez zeiței ce-n ochi poartă dorință, în glas nu poartă nume,
Cu inima deschisă spre mărul cunoașterii divine și aprig în păcate,
Ofrandă mă dau ție ca soț, să-mi fii soție, în cea din urmă noapte.
Dacă zic că mi-a plăcut, că e tare frumoasă poezia, iar mă contrazici? să ştiu. 😀
ApreciazăApreciază
răspunsul clasic… frumusețea stă în ochiul privitorului… în ochii mei nu e chiar reușită
ApreciazăApreciază
Mă gândeam eu…
ApreciazăApreciază
vezi, asta însemnă să fii mare (ca volum)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
si mie imi place, tare imi place.
ApreciazăApreciază
daaaa, un serial bun 😛 și mie îmi place
ApreciazăApreciază
Sa indraznesc sa spun ca e frumoasa ? 🙂 Ma tem ca Potecuta are dreptate. Si am si raspuns, frumoase versuri, da no, si serialul e bunnnn 🙂
ApreciazăApreciază
he he… Rapidul n-a murit… istoria continuă 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok ! :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E cel mai reusit poem din ultima vreme; melancoliile nu mai erau potrivite, nu mai aveau forta. Metaforic, e o izbanda pentru tine. Prinzi aripi si mai multa intunecime, cu mare indrazneala atunci cand scrii… Metaforic.
ApreciazăApreciază
îmi place să văd cum cineva încurajează întunericul din mine. încet încet o să prind curaj și o să-mi iau și setul ăla de cuțite… de hăcuit!
ApreciazăApreciază
am spus metaforic! nu incurajez, din contra, mi-as dori sa vad oamenii luminosi; incercati, dar luminosi. tu esti asa cum esti , respect asta.
ApreciazăApreciază
stai să vină crăciunul…
ApreciazăApreciază