Melancolie Nocturnă ( 5 )

 

Melancolie Nocturnă – Fericire…

Ieri, sigur prea târziu, iar astăzi, poate prea devreme.
Cu siguranță mâine, niciunul, nu va ști…
Veșnicul Timp ce poartă secundele eterne,
Cu ce alți ochi și gânduri, în zori ne va privi?

Ieri cu un zâmbet cald îmbrățișarăm dimineața.
Când ne surprinse zorii, încolăciți pe pat,
Tu îmi jurai iubire, îmi dăruiai chiar viața,
În lanțuri vii de suflet mă aveai legat…

Îmi respirai iubirea precum o primăvară,
Tu, singura mea iarnă lipsită de zăpezi,
Mă așteptai cu Luna, seninul cer de seară,
Și ploile frumoase ce-ți scaldă ochii verzi.

Azi, ți-am lăsat odihna să tindă spre amiază,
Sorbind otrava vieții lângă un ceai de tei,
Ți-am scris și două gânduri din cele ce urmează,
Să renunțăm desigur… la un rând de Chei…

Eu voi pleca devreme, dar am să-ți las pe frunte,
O urmă de iubire ce poate… N-ai s-o simți…
Să nu îmi muți chitara, deseară o să-ți cânte,
Toate acele șoapte, iar tu ai să mi te alinți.

Ieri ți-am ajuns târziu, azi voi pleca devreme,
Ferestrele se închid sub cerul înnourat și trist,
Privesc cu jind ființa ce-mi murmură între perne,
Motivul pentru care-s ferice că exist…