Scrisoare către Dragoste
Din pragul înalt al ferestrelor mele, ce-n ramă îmi înalță în perdele Sicriul,
Privesc Întunericul cum cade sub stele, iar vântul pe goană aleargă pustiul…
Pe Calea Luminii un lămpaș zace-n viață, vărsându-și amarul în licărul stins,
Abstractul se înfoaie în valuri de ceață, tabloul etern al celui învins.
Un vechi Orologiu trezit în simțire își poartă Tic-Tac-ul, un Șah taciturn,
În care Timpul deschide o poartă-n gândire, lăsând amintirilor liber un drum…
Ușa Cămării gemând se lovește, un scrâșnet nervos de lemn învechit,
Podeaua umbrită sub tocuri trosnește, îți numără pașii în Asfințit.
Ascunde-ți privirea, tăcerii din palmă și uită-ți cuvintele în albul nescris,
Citește-mi cafeaua îndulcită cu teamă nu-mi șterge din gânduri Visul Ucis.
De ce te-ai întors să fărâmi azi, în mine, Piatra ce Inima-mi ține pe loc,
Uitai ce înseamnă Suferință, Iubire, și Sufletul gaj, amanet la Noroc…
Mai lasă-mi secunda amarului Cuget și umbrele toate în neguri sortite,
Nu întoarce Clepsidra ce frânge cu vuiet Cutia Pandorei vie în ispite…
Căruntă mi-e barba și tâmpla sub riduri, te du unde-i crângul tânăr și verde,
Mi-e lemnul uscat, cu noduri, sub ziduri chipul mi-e veșted și nimeni nu-l vede.
Din pragul înalt al ferestrelor mele, când luna își pierde chipul în nori,
Ascund Întunericul după perdele și-mi las tăcerea să se stingă în zori…
O liniște gravă la mine-n Cămară și Ceasul și-a frânt ticăitul dogit…
Închide-voi ochii până deseară… când Timpul va cerne un nou Asfințit.
Dek, am citit in graba, ma reintorc, dar pana atunci sper sa se intoarca Mishuk cel vesel, cu Speranta si Iubirea in carlionti.
ApreciazăApreciază
știi vorba aia de-mi place mie? fiecare nebun… cu reginele sale!
ApreciazăApreciază
O regină cați nebuni are? 😀
ApreciazăApreciază
dac-ar fi sa numaram…. ar da cu virgula… in general cati pofteste, regele iese din ecuatie.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
emotionant… te stiu de ce esti in stare, ca si creatie, insa ce ai scris mai sus e de-a dreptul superb.
Jos palaria, Maestre.
ApreciazăApreciază
mai tii minte? acum cativa ani blogul tau era printre primele cu care interactionam… scrierile mele erau apa de ploaie si tu ma incurajai… si hais si cea… si eu ma minunam la povestirile tale… care sa spun drept la un moment dat m-au inspirat. eu inca sun mic, dar poate peste ani voi mai creste… doar ce poposisem pe la tine si bam! surpriza 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vezi?!
Nu uit nimic! Dă-i înainte. Ai o peniţă tare sensibilă. Nimic nu trebuie ţinut înăuntru, totul trebuie dăruit.
ApreciazăApreciază
Frumos 😉 Mi-a placut! Vise frumaose ! 🙂
ApreciazăApreciază
mulțumesc, Ileană dragă… vise plăcute.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
LUNĂ PLINĂ , MĂR DE-ARGINT ! Cecilia Birca
lună plină , măr din rai
dragostele să le dai
tuturora – nu doar mie
să stârneşti inimă vie
in cei ce iubesc deja
şi-n cei ce-au iubit cânva
şi în cei ce n-au ştiut
să bea din izvor-sărut,
Să îi prinzi cu hăţ vrăjit
Lună plină , măr de -argint!
Dragobete fericit ! ♥♥.☆*´¨`☽ Ileana



ApreciazăApreciază
mereu surprinzatoare. mersi ileana
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În licărul stins, în tabloul celui învins,
Dragoste, dă răspunsul cel bun și aprins
lui Mishuk, poetul cu freamătul liric,
în poeme frumoase cu vers elizeic.
Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut !
ApreciazăApreciază
Sinceră să fiu aș citi la nesfârșit așa minunății. Crede-mă că nu prea comentez la versuri în rimă pentru că multe nu au „acel ceva”, în schimb acestea sunt pur și simplu deosebite, cred că le-ai scris cu sufletul, nicidecum cu cerneală. (:
ApreciazăApreciază
sunt doar cuvinte… fiecare dintre noi își exteriorizează depresiile… sau bucuriile… eu prefer muzicalitatea cuvintelor… și metaforele…. filosofia… și zodia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și tu, tu cel din lăuntrul tău…
ApreciazăApreciază