Melancolie Nocturnă ( 2 )

 

Scrisoare către Dragoste

Din pragul înalt al ferestrelor mele, ce-n ramă îmi înalță în perdele Sicriul,
Privesc Întunericul cum cade sub stele, iar vântul pe goană aleargă pustiul…
Pe Calea Luminii un lămpaș zace-n viață, vărsându-și amarul în licărul stins,
Abstractul se înfoaie în valuri de ceață, tabloul etern al celui învins.

Un vechi Orologiu trezit în simțire își poartă Tic-Tac-ul, un Șah taciturn,
În care Timpul deschide o poartă-n gândire, lăsând amintirilor liber un drum…
Ușa Cămării gemând se lovește, un scrâșnet nervos de lemn învechit,
Podeaua umbrită sub tocuri trosnește, îți numără pașii în Asfințit.

Ascunde-ți privirea, tăcerii din palmă și uită-ți cuvintele în albul nescris,
Citește-mi cafeaua îndulcită cu teamă nu-mi șterge din gânduri Visul Ucis.
De ce te-ai întors să fărâmi azi, în mine, Piatra ce Inima-mi ține pe loc,
Uitai ce înseamnă Suferință, Iubire, și Sufletul gaj, amanet la Noroc…

Mai lasă-mi secunda amarului Cuget și umbrele toate în neguri sortite,
Nu întoarce Clepsidra ce frânge cu vuiet Cutia Pandorei vie în ispite…
Căruntă mi-e barba și tâmpla sub riduri, te du unde-i crângul tânăr și verde,
Mi-e lemnul uscat, cu noduri, sub ziduri chipul mi-e veșted și nimeni nu-l vede.

Din pragul înalt al ferestrelor mele, când luna își pierde chipul în nori,
Ascund Întunericul după perdele și-mi las tăcerea să se stingă în zori…
O liniște gravă la mine-n Cămară și Ceasul și-a frânt ticăitul dogit…
Închide-voi ochii până deseară… când Timpul va cerne un nou Asfințit.

 

844e4c960affde46d15e9939d5dac840

 

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Melancolie Nocturnă ( 2 )&8221;

    • mai tii minte? acum cativa ani blogul tau era printre primele cu care interactionam… scrierile mele erau apa de ploaie si tu ma incurajai… si hais si cea… si eu ma minunam la povestirile tale… care sa spun drept la un moment dat m-au inspirat. eu inca sun mic, dar poate peste ani voi mai creste… doar ce poposisem pe la tine si bam! surpriza 😛

      Apreciat de 1 persoană

  1. LUNĂ PLINĂ , MĂR DE-ARGINT ! Cecilia Birca
    lună plină , măr din rai
    dragostele să le dai
    tuturora – nu doar mie
    să stârneşti inimă vie
    in cei ce iubesc deja
    şi-n cei ce-au iubit cânva
    şi în cei ce n-au ştiut
    să bea din izvor-sărut,
    Să îi prinzi cu hăţ vrăjit
    Lună plină , măr de -argint!

    Dragobete fericit ! ♥♥.☆*´¨`☽ Ileana


    Apreciază

  2. Sinceră să fiu aș citi la nesfârșit așa minunății. Crede-mă că nu prea comentez la versuri în rimă pentru că multe nu au „acel ceva”, în schimb acestea sunt pur și simplu deosebite, cred că le-ai scris cu sufletul, nicidecum cu cerneală. (:

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s