Mi-e dor de tine…

… Și scade soarele în mare, însângerând ceru-n amurg,
Și toată liniștea din zare se îmbracă într-un singur rând.
Mi-e dor să-ți văd chipul, Copilă, mi-e dor de ochii tăi căprui,
Privirea caldă și senină mă întorc pe drumul cel dintâi.

… Și te aud din depărtare strigându-mi numele din porți,
Mă mângâie șoaptele tale, cât mi-au lipsit în aste nopți.
Mi-e dor să văd cum joacă vântul, prin părul moale, stacojiu,
Sub clarul lunii țes cuvântul… pe bolta cerului ți-l scriu…

… Și peste aripi poartă gândul, parfumul unui vis de seară,
Când inima își vinde trupul, sentimentelor de ceară.
Mi-e dor să-ți simt din nou căldura și sufletul ce îți vibrează,
Când palma mea îți prinde mâna iar ochii mei te violează.

… Și vreau să-ți simt sarea pe buze, pe tot nisipul auriu,
Să răsucim un pat de frunze, să ne iubim până târziu.
Mi-e dor de gura ta fierbinte ce n-are astâmpăr, nicidecum,
De sărutări fără cuvinte, de jocul unui vis nebun.

… Și simt cum arde foc în mine, iar tu te dai cu suflet toată,
Cumva îl legi pe Azi de Mâine și peste inimi pui lăcată.
Mi-e dor de gustul libertății pe care o trăim în doi,
Acum când zorii dimineții, nasc iarăși pentru amândoi.