Ultimul Povestitor…

 

S-a stins lumina în Cea cămară, de pretutindeni pare gol…
Iar albul tern întins pe coală, cerșește al literelor stol.
Cum tocul stă cu lama întoarsă plângându-și cruda suferință,
Așa-i fu inima, fu stoarsă… de dragoste și de credință…

Sta singur într-un jilț uitat, în țesătură vișinie,
Fumând din vechi, tutun uscat, îmbătrânind fără să știe…
Privirea-i cade rătăcită într-o poveste fără nume,
Ce a trăit-o într-o clipă și-apoi s-a frânt, un val în spume…

Oftând pierdu-se o clipire, dând Timpului un scurt răgaz,
Să-i fure înc-o amintire, să-l obidească în necaz.
Trase adânc din pipa-i surdă și-apoi în fumul cenușiu,
O lacrimă încercă s-ascundă, doi ochi căprui și un suflet viu…

Se ridică din amorțeală, prinse pe toc peniță nouă,
Și-apoi în valuri de cerneală, cuvintele dădeau să plouă…
Din amintiri îi smulse chipul, pictându-l magic în cuvinte,
Cum marea mângâie nisipul, doi ochi căprui sperau s-alinte…

Fereastra mare, larg deschisă, precum o poartă către cer,
Dă lunii o poveste scrisă și teatrul unui vis etern…
S-a stins lumina în Cea cămară, în care vântul suflă gol,
Și tocul lângă călimară așteaptă alt Povestitor…

 

cards hammer shattered playing cards broken heart 2560x1600 wallpaper_www.wallpapername.com_15

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Ultimul Povestitor…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s