Să nu-mi adormi… *dincolo de ploi!

Să nu-mi adormi când cerul plânge, lovind cu lacrimi în fereastră,
Deschide geamul… azi mă strânge un cer cu inimă albastră.
Să nu-mi stingi dorul foc în lampă, scânteia lui mă ține viu,
De vrei să pleci stai de m-așteaptă, în întunericul târziu.

Să nu-mi adormi când noaptea cade, ca o perdea întunecată,
Voi cere cerului să îți rabde apropierea îndepărtată.
În Cartea Frunzelor sunt scrise Destinele atâtor stele,
Dar numai una poartă vise, iar visul tău, e printre ele.

Să nu-mi adormi când vântul bate la trei cuțite în miezul nopții,
Pe aripi poartă acele șoapte, ce-ți vor decide-n viață sorții,
Privește drumul ce se-întinde în șerpuiri spre orizont,
Pe undeva El mă cuprinde, atâta doar… să-mi ai un loc…

Să nu-mi adormi când ploaia cade, când doar furtunile prind glas,
Ține-mi Tăcerea strâns în palme și fă spre mine primul pas,
Deschide drumul fără teamă, caută-n suflet, nu pe chip…
Destinul ne va pune în ramă… și drumul va lua sfârșit…

Să nu-mi adormi, Eu vin spre tine, cu vânt, cu ploi sau cer senin.
Te caut doar, dar Timpul ține un aprig dor fără alin…
Mi-e albul var, plin de cuvinte, te chem, te strig, sper nu-n zadar,   
Printre secunzi și mii de clipe, ridic același felinar…