Unora le place Jazz-ul (în Em)…

Vântul îmi șuieră-n perdele, cu glasul trist, fără orchestră,
De după geam, privesc spre stele, secunzi ce picură-n celestă…
Același molcom, gând romantic, ce-l am de când te-am cunoscut,
Mă pierde-n sensul lui semantic de a te ști… și te-am pierdut…

Trecut-au ceasuri, zile bune, fără să dau măcar un semn,
Îmi tremură mâna pe strune iar sunetul îmi e de lemn…
Mi-e glasul greu plin de rugină, putere nu mai am să strig,
Și ochii mei adânc suspină, închisei geamul că mi-e frig…

Cu fruntea sprijinită-n sticlă, în tremur zac cu suflul frânt,
Iar vocea mea amar ridică, un pumn spre off-ul ce ți-l cânt…
De ce-ai ales dintre cuvinte, doar cele care dor mai mult?
Atâtea gânduri mor succinte, în liniștea ce ți-o ascult…

Mi-e tulbure privirea-n golul ce cade surd pe portativ,
Și prima cheie-și joacă rolul, mi te deschide sugestiv…
Doar un diez agăț pe gamă, știind că tonul tău e trist,
E simplu Jazz, o altă rană, să-ți amintească că exist…

Plâng între linii zeci de puncte, tabloul inimii-n durere,
Un pictor fals a cărui lupte se dau în veșnica tăcere…
Cuvintele se pierd în versuri, înflăcărate fiind de dor,
Așteaptă octava ta suavă, să le aprindă în amor…

Din întuneric trist răsună, melancolii cu iz de toamnă,
Pe cer mereu aceeași Lună, în suflet Tu, aceeași rană…
Vântul îmi șuieră-n perdele, cu glasul trist, o melodie,
Ce am cântat-o doar la stele, și a sfârșit murindu-mi vie…

FallLeavesBig2

75 de gânduri despre &8222;Unora le place Jazz-ul (în Em)…&8221;

  1. Ti-am si plecat, ti-am si venit,
    intr-un pustiu de gand sucit,
    in rana-ti veche noua-ti sunt,
    iti sunt si aer si pamant…
    Rugina gandului de toamna,
    ma coloreaza-n trista doamna,
    ce-ntinde brat de amazoana,
    spre-a inimii dulce dojana…
    Mishukule… Fii mai bland cu tine, nu te mai farama in bucati, e greu sa afli acel om care stie sa le adune intr-un tot in care sa te poti regasi oricand.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Multi au vorbit de tine,
    Fara a intelege a ta menire..
    Te-au rapit din cerul instelat,
    Lacrimi peste tine au turnat
    si-n pamantul rece ingropat…

    Unii, te zaresc in spinul unui trandafir,
    prefacut intru-un nestimat rubin,
    Dar care aruncat in cuptorul arzator,
    ramane din el, doar cenerile unui muritor…

    Altii, te vad in cheagul ce nu se poate dizolva,
    si lasa un infirm in urma sa,
    Dar apoi ochii-si limpezesc pentru a incepe a pasi
    pe scurtatura, ca de sarpe a se feri,

    Insa si Shakespeare, si Eminescu au vorbit de ea, cazuti.
    si mai bine sa-o-nteleaga s-au urcat pe zeci de munti
    Desi-n iarna cea cumplita au patruns menirea sa,
    doar cand lacrima unei stele s-a imbratisat cu ea…

    „Not just food” R.B.

    Minunata poezia ta…desi a fost scrisa in 2015…ramane oricum actuala….din pacate trebuie sa spun…

    Apreciază

  3. Am scris aceasta poezie…de muuult..mult timp…
    si acum am gasit-o daca iti place e bun…daca nu…oricum tot e bun…
    am schimbat…sfarsitul „era pianist” si am scris „chitarist”

    Poate te ajuta cu ceva…nu sunt sigura…Let me know…Or not..

    „Tu calator prin lume, tu suflete plecat
    Din Casa ta cea calda, din Cerul-mbelsugat,
    Iti iei poveri in spate, le porti cutreierand
    Din est si pana-n vest, si-n cer si pe pamant.

    Ai inteles in noapte ca Sus e Casa ta,
    Atunci cand printre stele inima-ti evada,
    Si nu vroiai-ntelege ca totul intr-o zi,
    Se va sfarsi cu dorul ce-ncet te va contopi…

    Caci nu vroiai ca totul sa se prefaca-n scrum,
    Nici dragostea ce-o data ti-a fost prieten bun,
    Nici vulturul cel falnic, nici zambetele dragi
    Sa se dizolve toate in orizonturi largi…

    Dar grea e-a ta povara, o suflete-ntrupat
    Din Soarele luminii si glasul cel curat
    Caci cugetu-ti e prada usoara cand te pierzi
    Printre comori de ceara, atunci cand nu veghezi…

    Insa alearga grabnic si nu te indeparta
    De pe cararea Sfanta, oricat ai suspina,
    Caci la capat e izbanda, si ochii-ti vor sclipi
    Cand de lutul rece tu, te vei dezlipi…

    Si-Acasa vei ajunge, pe aripi ingeresti,
    Tu calator ce-n versuri durerea-ti povestesti,
    Tu visator odata, murit la asfintit,
    Tu chitarist ce din umbra din nou ai rasarit……

    poem..”Not just food…”

    Apreciază

  4. Acum tu te contrazici. Ai spus: „cred că ai înțeles greșit. Și e doar. Vina mea. Cinismul meu are multe forme. E joc din joacă. Ne desparte cel puțin o zare”…

    si acum spui ca ai facut PRIMUL PAS..

    Pas spre ce?

    Putem vb. ca prieteni aici…ce sens are FB?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s