Vuiet…

…Aud chemarea ta în noapte și mă cutremur de durere,
Căci am plecat uitând de toate lăsându-te în chin și fiere…
N-am așteptat să vină ploaia, m-am dus cu primul vânt în zare,
Lăsând pe masă goală foaia, cuvintelor ce n-au culoare…

Nu ți-am știut a-ți pune în rânduri mesajul trist de încheiere,
Aveam în minte atâtea gânduri, dar nicidecum ”la revedere”,
Nu am știut să-ți scriu cuvinte amăgitoare în blândețe,
Am tot sperat mereu la clipa când o să-ți dau din nou binețe.

…M-am dus, și am luat cu mine, desaga fără amintiri,
M-am dus, sunt trist și nu mi-e bine, lipsit de orice povestiri…
Nu mai zâmbesc în zi cu soare, nu mai alerg prin ploi mărunte,
Când totul fără tine doare și nu e nimeni să m-asculte.

Mai trec din când în când pe strada unde un singur felinar,
Îmi luminează toată graba, pe sub fereastra ta-n zadar…
Nu mă opresc pornit de teamă, nu îndrăznesc să-mi urc privirea,
Să retrăiesc aceeași dramă, ultim capitol, despărțirea…

…Se schimbă două anotimpuri, pe suflete cad veșnici ploi,
Iar cenușiul de pe chipuri, adulmecă toamna din noi.
Pășim pe drumuri oarecare, singuri, străini, în decădere,
Cu inimile sfâșiate de răni ce nu mai dau durere.

Ne-am consumat iubirea toată, între cuvinte fără rost…
Iar Timpul trece și nu iartă pe cel ce veșnic a fost prost…
Ne-am sugrumat iubirea singuri având mărețe supărări,
Acum în casă stăm, în friguri, pierduți în gânduri… și așteptări…

dfa2eecc173632e487dc0e06b8e24275

Reclame