Imperiul Uitării…

 

Târzie în cețuri, o noapte surdă, își potoli căderea…
Un freamăt viu se rupse dintre gânduri, sfâșiind tăcerea,
Lăsându-mi grijile din suflet să odihnească-n pace…
Tu nu-mi mai ești în lacrimi, un gust ce nu-mi mai place!

M-am așteptat în tremur, să-mi vii ca o furtună,
Să spulberi tot în jur, cu glasul tău ce tună,
Săgeți de foc din ochi-ți, să-mi scapere în suflet,
Dar n-ai născut durerea, din teama ce o cuget…

Spre stelele din ceruri ridic acum privirea,
Eu ți-am întins o mână, mi-ai refuzat iubirea,
Lăsându-mi infinitul unui cerc continuu,
Pe care o spirală mi-a risipit veninul…

Otrava ta de viață, cu vise efemere,
Mi-a răpit orizontul, m-a secat de putere,
Lăsându-mă în viciu, cu slăbiciuni mărunte,
În fum, plumb în speranță pe tâmplele cărunte.

Te-ai dus lăsându-mi vina că am ținut de tine,
Nu te-am lăsat să pleci când răul era bine,
Și te strângeam în brațe la orice supărare,
Ca visele urâte să risipească-n zare.

Și te-am iubit, nebuno, cum un nebun iubește!
În fiecare zi, eu te-am iubit orbește,
N-ai înțeles nimic și te-ai hrănit cu ură,
Mi-ai risipit iubirea, în vânturi, prin furtună…

…Se nasc de dimineață scântei vii de lumină,
Când stelele se culcă și inima suspină,
Pun geană peste geană și mă îngrop în vise…
A mai trecut o zi… Cu porțile deschise…

tumblr_ldiu800FUC1qaefeto1_500

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s