S-a dus de-acum înghețul iernii, dar viforul i-l port în suflet,
Pustie e căderea serii, după furtuni la care cuget…
Și ploaia-mi bate în fereastră, mustrându-mă în nostalgii,
Lumina palidă și castă a unei amintiri… târzii…
Te-ai dus luând cu tine viața, într-un tărâm necunoscut,
Învăluit în toată ceața amorului nostru trecut.
Te-ai dus lăsându-mi albi pereții, sucind clepsidra în abis,
Rupându-mă de toți poeții, ce plini de frenezii te-au scris
Ce mi-a rămas acum din toate? O poză ruptă într-un sertar,
Când stelele se sting în noapte și orice vis e un coșmar?
Când somnul alungat cu șoapte aduce în viața mea mizeră,
Amarul gust de nes în lapte, în zori cu ploaie efemeră?
Ce rost mai au aceste rânduri, atâtea semne de întrebare,
Când toate rătăcite-n gânduri, pictau doar zile fără soare…
Te-ai dus… și ai uitat de mine, o rană într-un colț ascuns,
Ce sângerează nopți și zile… Un alt soldat căzut, răpus…
Melancolii Nocturne 
Buna ziua Mishuk! Trist, frumos…viata…
O zi placuta! 🙂
ApreciazăApreciază
buna ileana. au fost zile cu ploi… vor veni si cele cu soare. multumesc. numai bine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Extraordinarã poezia. M-au cuprins, pe nesimtite, niste fiori întrucât înteleg sentimentul.
Si am fost surprins de nes si lapte. Foarte amuzant:)
ApreciazăApreciază
mersi 🙂
cat despre ness cu lapte… poate ar trebui sa incerci
ApreciazăApreciază
Minunate versurile tale!
Na că m-am întristat. Tu ai idee cât de tare încerc să scap de lacrima ce nu-mi mai părăseşte colţul ochiului? Azi am râs în public de mine şi crede-mă, nu-mi e uşor. Nici măcar nu mă gândeam că mai e cineva la fel de trist ca mine în spaţiul ăsta virtual.
Viaţa asta… mai că-ţi vine uneori s-o ascunzi sub preş!
ApreciazăApreciază
nu trebuie să te întristezi… poeziile sunt poezii… ele vin doar că o descătușare a sufletului, o refulare… hai să zâmbim întotdeauna va fi mai bine 😛
ApreciazăApreciază
Așa e, poeziile sunt câteodată un refugiu al sensibilității.
Toate cele bune și un sfârșit de săptămână excelent !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
poezia e cea mai frumoasă cale de a refula emoțiile și trăirile de peste timp… e un fel de alina singurătatea… îți mulțumesc… să ai zile excepționale toată viața… e tot ce-ți doresc!
ApreciazăApreciază
frumos
ApreciazăApreciază
Te-ai dus luând cu tine viața, într-un tărâm necunoscut,
Învăluit în toată ceața amorului nostru trecut.
Te-ai dus lăsându-mi albi pereții, sucind clepsidra în abis,
Rupându-mă de toți poeții, ce plini de frenezii te-au scris
Cat de frumos, fara cuvinte, frumos!
ApreciazăApreciază
… mda. poate că o fi frumos, dar când toate aceste cuvinte nu sunt spuse la timpul lor… e mai mult decât trist. acum sunt doar cuvinte…
ApreciazăApreciază
Uneori cuvintele nu sunt spuse de teamă iar mai apoi stai și gândești de ce nu ai călcat pe teamă. Dar asta e viață, uneori e mai bine sa nu le zici niciodată.
ApreciazăApreciază
Imi plac gandurile tale insirate in poezie si servite cu muzica. Suflet sensibil si uneori trist!?
ApreciazăApreciază
de departe… când bate vântul nu-ți mai trebuiesc decât velele potrivite… dar dacă catargul e rupt… atunci…
ApreciazăApreciază