Aripi negre…

Din ciclul  ” 12 Scrisori Sinucigașe ”

Poemul 4: Aripi negre…

Și suflă vântul în tăcere…
Dar glasul lui prinde ecou,
Te tulbură a lui durere,
Fiorul unui vis al tău.

Abisul lacrimilor stinse,
Au cunoscut un nou izvor.
Acum, în palme ai, cuprinse,
Un Alt A Fost, și-ți este dor…

Pe gene-ți stau gata să cadă,
Mici stropi sărați și amărui,
Te pierzi învinsă, fără grabă,
Și întinzi mâna Nimănui.

Aripile îți stau restrânse,
Iar zborul l-ai uitat demult,
Nici timpul care nu se duse,
Nu-ți poate aduce alt descânt.

Aștepți să-ți cânte o poveste,
Cum n-ai trăit în alte vieți,
Și totu-ți pare cum Nu Este,
Cât poți iubi, cât poți s-aștepți?

Nemernicia unei clipe,
A coborât  semn de uitare,
Secunzi din vise netrăite,
Și-au frânt elanul către soare.

Privești în negrul întuneric,
În somnul putred și pustiu,
Același Înger Luciferic,
Ce Tu-l citești iar Eu îl scriu…

casdcspture

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Aripi negre…&8221;

  1. Te doare amintirea mea si te dor zambetele mele ascunse de ochii tai. Fugi in lume, bati pasul pe strazi pierdute sa uiti fiecare urma. Alungi in intuneric ceea ce iti era speranta si vis. Ai vrea sa te imbraci in frig si iarna, inima sa-ti cante a sfarsit si sa inghete imaginile zilelor luminoase. Iti striga in piept dorul si vrei sa-l rapui. E o mare chemare, dar o alungi si fugi grabit si ingrozit de amintire. Stiu ca nu ai uitat nimic din ceea ce n-a fost dar ti-ai dorit sa fie. Lumina din ochii mei ai vrea sa iti zambeasca. Eu nu-s si doare, doare imbratisarea mea neavuta si ochii mei care nu te privesc

    Apreciază

    • Nici nu știi. Nu știi cât mă doare nesuferita asta de așteptare. Faptul că am ajuns să mă feresc de lumină și să îmbrățișez nopțile doar ca să-ți fie ȚIE bine… Fug… Atâta pot să fac… Să fug și să mă ascund de ochii tăi, pentru că ai spus că-ți fac rău… ai spus că nu vrei să mă mai vezi… și ai mai spus multe lucruri ce poate nu sunt adevărate. Am renunțat și la Colțul Nostru din spatele blocurilor… e adevărat, a fost al TĂU, apoi al Nostru… acum e iar al TĂU… numai al TĂU… m-ai alungat în momentul în care te iubeam mai mult… te iubesc și probabil te voi iubi o viață-ntreagă. Îmi pare rău că ai ales un NOI fără MINE. EU sunt al TĂU…

      Apreciat de 1 persoană

    • Dar stii… ca scrii frumos? Si cu toate astea mi-e frica de tine. Am presentimentul ca nu va iesi bine. Nu-mi place sa explic. Si vor fi destule… poate prea multe. Tu ai un fel aparte… de a pune problema. Si eu stiu ca am gresit… e mai bine asa

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s