„Azi nu, nu mai vreau să minţi…”
…Şi totuşi mai e un ultim gând ce nu ştiu dacă vreau să mi-l aşez pe această foaie albă. Şi ştiu că acest ultim gând ar desăvârşi cea din urmă scriere cu Tine dar totodată ne-ar rupe definitiv. Sunt oare pregătit să te uit…?
Privesc la toată înşiruirea de semne negre, mici şi rotunjite ce-mi stau dinainte, şi îţi citesc chipul ca într-o oglindă… E timpul să înec în cerneală cel din urmă Punct…
Îmi scutur pipa de tutunul vechi, uscat şi-l schimb cu unul proaspăt aromat. Între fumurile pufăite leneş, Îmi dezmorţesc sufletul de gânduri melancolice şi mă întind pe patul moale, primitor, în aşteptarea unui semn aş spune. Privesc spre Telefonul Negru, ce zace în continuare pe masă, neatins de zile bune. Cumva, a uitat să mai sune, mesaje noi nu sunt, iar timpul curge dispersat în fiecare celulă a nerăbdării mele. Clipele par atât de lungi acum când păpuşarul a plecat lăsând în urma lui doar sfori înnodate şi o păpuşă al cărei joc pesemne l-a uitat de mult…
Robert mă aşteaptă şi ar cam fi cazul să o întind. Nu vreau să mă bănuiască din nou că am întârziat doar ca să mai picur un strop de amar şi venin în cerneala cu care îmi zgândăresc rănile din sipetul mic cu amintiri despre Tine, aşa că pornim la drum spre picătura de rutină săptămânală, o seară de folk.
… Atunci te-am văzut prima oară… Nu ştiam cine eşti, de unde vii sau cum te cheamă dar păreai atât de hotărâtă să pătrunzi în lumea noastră încât te-ai aşezat la masă şi m-ai însoţit cu glasul, pe armoniile unei vechi melodii, cu care pe mine m-ai atins în suflet. Ai dispărut în prima clipă de răgaz, nălucă-n fumul de ţigară, fără să-mi dai câteva, alte cuvinte. Tot ce mi-ai lăsat a fost doar un scurt schimb de priviri furişe, pe sub gene şi glasul tău cuminte… Îmi pare rău că nu am îndrăznit mai mult, să te reţin o clipă şi poate să… rătăcim.
Liniştea mi-a învelit sufletul din nou în melancolie, iar setea s-a potolit în riff-uri pe chitară, o dată cu zorii zilei…
Am adormit cu Ea în gând.
Las cea din urmă zi din week-end să-şi înceapă dimineaţa cam pe la prânz. Un amestec de lumini şi culori aleargă şi se joacă cu săgeţi pe pereţii mahmuri şi sătui de liniştea întunecată a draperiilor ce ascund şi împiedică lumina să spumege în valuri în umbra camerei mele. E linişte, e soare şi e cald. Mă-mbrac lejer cu gândul să îmbrăţişez şi această zi de primăvară cu Robert pe iarbă, în Cişmigiu.
Oameni mulţi, cândva o chitară, îndrăgostiţi şi mult calm. În fiecare colţ e scrisă o poveste ce dăinuie de peste timp, uitată în praf şi iţe de păianjen, în fiecare clipă cineva îşi scrie cu lacrimi sau fără, minunea, la rândul ei o poveste ce va dăinui…
Ceasurile trec, cerul se-întunecă, şi ne grăbim spre casă. Câţiva stropi de ploaie şi un vânticel mai rebel ne apropie gândul furtunii dar facem drumul la pas.
Din vorbă-n vorbă, păşim spre Universitate, când ca la un semn, privirile noastre se întâlniră din nou. Ea, aştepta pe trepte; un „salut” scurt şi un „ce faci” aruncat din mers e tot ce am putut să dau în emoţia momentului…
Şi totuşi am primit trei cuvinte… Glasul tău…
Dar eu nu pot să te scriu fără un nume…
„Éowyn, draga mea…”
Nu mai trebuie sa iti spun ce cred eu despre asta! 🙂
ApreciazăApreciază
iubire….platonică!!!! mi-ai spus aseară….
ApreciazăApreciază
tocmai de’aia ;))
ApreciazăApreciază
Scrii foarte frumos. Te-am pus la blogroll.
O zi frumoasă.
ApreciazăApreciază
Nu stiu sincera sa fiu daca am mai intrat la tine ope blog , dar place la mine cum scrii , te-ai mai capatat cu o cititoare succes an continuare.
ApreciazăApreciază
Melodia este absolut genială. Cu toate acestea, prefer totuşi coverul celor de la H.I.M. 🙂
ApreciazăApreciază
melodia celor de la taxi…e un cover???? dupa ce????
şi cum poţi să spui că-i urăşti….pe cei de la Zeppellin Plant….super voce, pge…super chitarist…gibson ce-i drept….dar….
ApreciazăApreciază
Scuuuuzzeeeee! Cu un ochi mă uitam la postul cu taxi şi în acelaşi timp mă uitam şi la cel cu „Wicked Games”. Nu am fost atentă ce fac. Scuze încă o dată. Mă refeream la coverul celor de la H.I.M. la melodia „Wicked Games”.
ApreciazăApreciază
🙂 mă speriaşi….eu unul am ce am cu him şi trupele de genu….eu nu prea le văd în stare să facă muzică…dar hei, gusturile nu se discută!
ApreciazăApreciază
Mie îmi plac foarte mult trupele rock finlandeze. Mi se pare că au ceva mai special. Îţi recomand totuşi să te uiţi la câteva înregistrări din timpul concertelor H.I.M., vocea solistului este foarte bună.
ApreciazăApreciază
nu e vorba de voce…e vorba de stil….îmi place metalul….îmi place finlanda…. îmi place Sturm Und Drung! Cânţi????
ApreciazăApreciază
Depinde ce înţelegi prin „cânţi” 🙂
ApreciazăApreciază
da…bună întrebare….ok reformulez!
Cânţi????
ApreciazăApreciază
Toată lumea cântă. Eu am făcut 8 ani de pian şi am cântat şi într-un cor. Şi da cânt cam oriunde. E un mod excelent de a scăpa de griji.
ApreciazăApreciază
Aveam o vagă bănuială…. felicitări…pian, HIM…deci le ai aşa un pic cu melancolia…. 😀
ApreciazăApreciază
Cam da, am momentele mele :))
ApreciazăApreciază
atunci….îmbrăţişează!
ApreciazăApreciază
daaaaa…..imi pastrez observatia…scrii bine!!!!
sturm und drang?…asta mi-a placut!….bine, rupt din contextul lui si aplicat muzicii capata alte valente:)
ApreciazăApreciază
mie îmi place trupa…mult! am avut ocazia să cunosc un român „finlandez”…care mi-a cântat câteva riff-uri nordice…din păcate se pare că nu-s destul de talentos să le prind în zbor
ApreciazăApreciază
si mie imi place…sa o ascult ca nu am alte deziderate ca tine…nu cred ca tine de talent cat de antrenament:)
ApreciazăApreciază
Gura lumii zice mai mereu sa uiti ce nu poti sa ai , dar cateodata pastrezi sentimentul si nu poti pur si simplu sa pui punct ….poate si de dragul euforiei ce vine la pachet cu sentimentul.
ApreciazăApreciază
offff…..gura lumii…niciodată nu e cuminte….deşi uneori, poate are dreptate!
ApreciazăApreciază
Are dreptate daca tu o lasi sa aiba !
ApreciazăApreciază
din păcate….nu e întotdeauna…aşa cum tu să fie….
nu sunt genul care să renunţe uşor sau să se declare învins…dar….
ApreciazăApreciază
dar nu e nimeni de piatra chiar daca am dori sa fim, cunosc sentimentul 🙂
ApreciazăApreciază
suntem oameni….suntem plini de sentimente….din cele mai diverse… 🙂
ApreciazăApreciază
frumos tot ansamblul…..tare frumos
ApreciazăApreciază
din păcate i-am aflat numele…şi am pierdut-o…
ApreciazăApreciază
Daca ai pierdut-o, nu era a ta…Daca era a ta, nu o pierdeai……. Daca va fii a ta din nou, va veti regasi candva sau curand
ApreciazăApreciază
aşa spune şi ea… dar din păcate am crescut şi nu mai cred în poveşti.
ApreciazăApreciază
Viata e facuta din povesti……traim sa ne-o povestim 😛
ApreciazăApreciază