Scrisoare pentru o… Cunoştinţă

Draga mea Cunoştinţă,

 

Nu conteneşti să mă uimeşti.
Dacă ai fi o glumă, probabil aş râde intens, dar tu exişti şi asta surprinde toate concepţiile mele asupra lumii reale.
M-am trezit azi de dimineaţă visând că citesc unul din mesajele tale pline de ameninţări în care spui că faci şi dregi şi… Şi ce!? Recunosc, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi caut telefonul printre cearşafuri. Nu era nimic şi nimeni, aşa că am răsuflat uşurat…Aş mai fi dormit un pic, dar mi-am amintit că aseară mi-a fost rău şi nu voiam să pierd o secundă din faptul că mă simt bine. Aşa sunt eu, nu te ascult niciodată când îmi spui să merg la medic, căci până la urmă tu îmi eşti îndeajuns. Probabil vei creşte mare şi vei fi un doctor de succes, atunci îmi va fi frică şi de tine, şi cu siguranţă nu ne vom mai vedea, exact cum îţi doreşti. Dar poate, cândva, într-o zi ploioasă, întâmplător ne vom întâlni şi ne vom saluta ca două Cunoştinţe vechi, grăbind apoi pasul în direcţii opuse chiar dacă avem aceeaşi ţintă. De sub umbrelă, cu siguranţă ai să-mi arunci acelaşi zâmbet pe care-l ascunzi şi-acum când crezi că nu te văd. He heee, cred că e singurul lucru ce nu se va schimba vreodată la tine. Şi totodată cred, că nu voi mai mânca niciodată pepene roşu, asta bineînţeles după ce vom deveni cu adevărat două Cunoştinţe.
Aşa sunt eu, răzbunător şi crud. Dar tu cum eşti?
O Cunoştinţă veche ai cărei papuci stau răsturnaţi în faţa camerei de cămin, ale cărei unghii sunt însetate de carne şi ai cărei nervi stau ca o bombă cu ceas, gata oricând să explodeze ţesând o ploaie de cuvinte şi vânătăi…Şi toate de dragoste.
Draga mea Cunoştinţă, mi-e dor şi doare.

A venit primăvara, o primăvară pentru care ai promis multe, dar pe care, cu putere de la sine, ai uitat să o împlineşti. Şi mă refer la primăvară… Promisiunile sunt pentru naivi…
Doi ochi măslinii m-au făcut fericit atâtea clipe, dar câte ceasuri n-am îndurat cu lacrimi, spuneam eu de la frig, să te aştept, ca tu să mă întrebi de ce-am plecat atunci…
Atunci nu am plecat, doar m-am retras într-un loc mai liniştit şi te-am aşteptat. Ştiai foarte bine unde sunt dar n-ai avut puterea să mă cauţi. Sau poate se numea orgoliu, mândrie?
Da, draga mea Cunoştinţă, indubitabil mint. Sunt Om, şi nu cred că există om întru totul sincer. Eu unul recunosc că am neghină în ochi şi vină asupra multor lucruri ce s-au întâmplat sau urma-vor să se întâmple. Dar sunt cu un pas înaintea ta, şi ştii de ce? Pentru că eu am fost singurul ce a iubit în această poveste şi cu toate astea tu eşti cea care face reproşuri. Şi de aici…mai e mult până departe.
Că ai greşit ţi-e greu să recunoşti şi de aceea încerci să mă alungi… Acum îmi ceri mai mult, chiar imposibilul, să-mi fii o Cunoştinţă. Păcat că nu mă poţi vedea acum cum râd de toate acele cuvinte cu care ai vrut să mă loveşti. Nu ai ştiut să-mi spui exact cum simţi…ce simţi, niciodată.
Acum ca o Cunoştinţă veche ce mă simt, mă ridic şi mă scutur de praf, de tot praful pe care mi l-ai aşezat pe tâmple de-a lungul secolului ce a trecut. Căci pentru mine ai fost un veac, ce nu s-a scurs uşor. Nu pot decât să-ţi dau o ultimă îmbrăţişare scrisă, să te sărut pe frunte şi să închid ochii. Plec din nou, dar să ştii că pe oriunde te vor duce paşii, poţi oricând să faci popas la mine, pentru că eu TE IUBESC pentru ceea ce eşti.
Pe curând… Semnat,  a ta Cunoştinţă.

 

Anunțuri

38 de gânduri despre &8222;Scrisoare pentru o… Cunoştinţă&8221;

    • corect…cel ce ştie tace mâlc!!!! dar cine ştie…dar ştii şi tu cum e….fiecare poveste îşi are tâlcul ei….probabil. fiecare om are o păreăre….sinceră. nu trebuie decât să fii deschisă..pe de altă parte….or să mai fie şi alte păreri…spre exemplu eu sunt de părere cu irina…iubirea şi iertarea….mai degrabă acceptăm ceea ce este….decât iertăm.

      Apreciază

  1. In iubire iertarea nu isi afla rostul, de aceea e mai bine sa spui ce simti, indiferent ce…
    Sa lasi pasarile ranite ale inimii sa isi incerce zborul, colivia gandurilor nerostite e cea mai aspra temnita pentru nemangaiati.
    Pana si asta vindeca si mangaie. E un pas facut de tine inspre tine. Te va elibera treptat pana vei simti ca locurile dureroase dor numai cand iti amintesti.
    Pe de alta parte, textul are o naturalete si o superbete care te face sa il fredonezzi, citindu-l…
    Mi-a placut. Enorm.

    Apreciază

    • irina, mă plec în faţa ta cu maxim respect. eşti cu adevărat plină generozitate, de cuvinte ce mă măgulesc. recunosc. şi da, vreau să-ţi dau dreptate. refularea şi exteriorizarea gândurilor, sentimentelor ajută, sau mă rog, cel puţin pe mine. mă ajută pentru că astfel ajung să cunosc oameni, să îmi fac prieteni a căror vorba mângâie acolo unde doare. şi de ce să nu spun am şi eu offf-urile mele. poveştile mele sunt poveşti simple pe care cred că fiecare dintre noi le-a trăit, şi nu o dată. nu sunt apollo dar am şi eu lira mea….o chitară verde, poate de aceea textul are puţină muzicalitate….poate curând o sa postez şi nişte cântece….mersi irina, îmi face cinste şi onoare prietenia ta!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Eu am spus și o susțin în continuare: Cred în promisiunile ținute. Adică le pun cununi celor care au fost realizate, nicidecum nu imi (mai) ghidez viața după cele rostite în avans. Nici măcar în promisiunea venirii primăverii nu mai cred decît atunci când aceasta-mi luminează sufletul.
    Îți simt muniția dincolo de cuvintele atent alese. O simt fiindcă am trăit-o și fiindcă atunci nu știam ce să fac cu ea (nu că acum aș ști foarte bine, fiecare caz e diferit).

    „Atunci nu am plecat, doar m-am retras într-un loc mai liniştit şi te-am aşteptat. Ştiai foarte bine unde sunt dar n-ai avut puterea să mă cauţi. Sau poate se numea orgoliu, mândrie?”

    Am făcut și eu asta și nu s-a meritat. Într-o relație (orice fel, eu vorbesc din punctul de vedere al unei prietenii în care am depozitat tot ce-am putut mai bun) sunt două tipuri de rupturi: cele mici pe care reușim ușor să le trecem și care contează întru formare și cele mari, prăpăstiile, pe care ne încăpățânăm să le sărim, să le trecem, deși realizăm că vom sfârși pe fundul lor, cu sufletul rupt.
    E important să ai puterea să urci, să ieși la lumină și să nu mai repeți aceeași greșeală.

    Apreciază

    • Ooooo, Da!
      Câtă dreptate ai, şi ştii ce îmi place??? toate cuvintele tale exprimă o sinceritate desăvârşită, rupte cu siguranţă din suflet, dintr-o poveste mai veche. Nu toate poveştile au happy-end….probabil de aceea sunt atât de multe poveşti pe lumea aceasta.
      Da, e bine să-ţi cauţi lumina după ce te-ai trezit pierdut sau rătăcit în întuneric….şi totuşi, eu mă simt bine în difuzul palid al lunii, în umbra întunecoasă. Nu ştiu, poate nu-mi place lumina….deşi nu sunt un om închis. vom vedea mai târziu ce va fi…până atunci timpul ăşi picură nisipul în clepsidră….fără de grabă…

      Apreciază

      • Timpul are un rol foarte important. La fel de important e, cum spui, să nu faci în grabă. Să stai, să sedimentezi amintiri, cuvinte, experiențe, să le pui în balanță, să faci pași mici și să cauți drumul care trebuie. 🙂

        Apreciază

        • îmi pare bine să te citesc Prietene! descopăr în tine un om care înţelege şi care citeşte exact ce scrie sub cuvinte…. mie nu-mi place graba în nimic….nu-mi plac situaţiile neprevăzute, aşa că iau în calcul din timp….tot ce s-ar putea întâmpla….îmi place să ştiu, să cunosc adevărul în cele mai adânci profunzimi….se pare că ochii tăi sunt ca cei ai şoimului ce pluteţte pe aripi de vânt „scobind” fiecare centimetru de teren…eşti aprigă….

          Apreciază

  3. 🙂 Mi se spune de mică: Ancuță aprigă ce ești. Bunica mea (RIP), o femeie pâinea lui Dumnezeu, mereu îmi spunea așa. Mulțumesc și asemenea la mine, mă bucur să te citesc.

    Apreciază

    • Scriitorul meu preferat avea o carte faină…multe s-au mai întâmplat pe acolo. şi tu într-un fel aparte eşti desprinsă parcă din iţele unei poveşti. Una modernă ce-i drept, dar aduci aşa un pic, în spiritul vechi moldovenesc, femeie puternică, incisivă…vijelioasă dar totodată sensibilă, caldă capabilă de sentimente greu de descris în cuvinte.

      Apreciază

        • Mă crezi sau nu…..Mihail Sadoveanu. şi legat de meebo…habar n-am cum funcţionează…sau dacă mai merge. Cândva…îmi apărea în mess când scria cineva acolo…dar cu mess-ul ăsta nou….

          Apreciază

          • Ce coincidență… Eu zic de Vitoria și aflu apoi de M. Sadoveanu.
            Îți scrisesem de o mică greșeală din comentariul tău anterior, ai scris „m-ai” în loc de mai, editează te rog comentariul ăsta și lasă numai prima parte. Ți-am spus ca să nu dai motive altora să râdă, nu ca să te critic. 🙂

            Apreciază

            • :))))) măi….din punctul meu de vedere a greşi e omeneşte…eu de felul meu sunt aşa un fel de sinonim pentru cuvântul greşală.important e să ţi le asumi şi să răspunzi pentru ele. mersi fain….că m-ai corectat, şi nu e o supărare…..Vitoriţo! 😛

              Apreciază

            • :))))) măi….din punctul meu de vedere a greşi e omeneşte…eu de felul meu sunt aşa un fel de sinonim pentru cuvântul greşală.important e să ţi le asumi şi să răspunzi pentru ele. mersi fain….că m-ai corectat, şi nu e o supărare…..Vitoriţo! 😛

              Apreciază

  4. Incercati si Kesarion Breb si Irina din „Creanga de aur” de Sadoveanu! S-ar putea sa va placa mult. Acolo e o uimitoare poveste de dragoste, imposibila, dintre un sacerdot(Kesarion Breb, urmas al lui Zamolxis) si imparateasa Bizantului (frumoasa si tanara Irina).Cei doi sunt obligati sa ramana unul pentru altul simple cunostinte!

    Apreciază

  5. Ai evidentiat perfect starile prin care trece un om indragostit de cine nu trebuie!
    Cu toate ca in astfel de momente cuvintele sunt de prisos, tu ai reusit sa reliefezi foarte bine aspectele importante.

    Poate ca e greu sa accepti adevarul, insa cu siguranta va veni o vreme in care vrei vedea altfel lucrurile.
    Toate iubirile sunt speciale in felul lor si nu pot fi uitate indiferent de timp, insa timpul te poate ajuta sa o privesti cu alti ochi, sa lasi la o parte durerea si resentimentele.
    Stiu cum e…
    Uneori e bine sa lupti, insa, din cate am inteles, in cazul tau ar fi cam in zadar.
    Ai mare grija sa nu lupti pana cazi in penibil. Uneori nu se merita…

    Apreciază

    • Deci, ioi!!!
      Ai dreptate…Uneori nu se merită să lupţi în van. Ulise ştie, era cât pe ce să-şi piardă Ithaca şi comoara cea mai de preţ…Penelopa.
      Dar poveştile sunt poveşti….nu pot să spun că am renunţat la lupta mea, doar m-am retras acolo unde mi-e mie bine. În aşteptare. Nu ştiu să pierd, cum am mai spus pe aici….zodia e vinovată, dar….am nevoie de tot ce-mi poate da….Sunt poveşti cu sentimente….

      Apreciază

      • Sunt povesti care ne mangaie sau nu, sufletul.
        Uneori cred ca e bine sa fim cerebrali si apoi sentimentali. Cu toate astea, important este ca ne pregatim sufletul pentru orice.
        Empatizez cu tine, chiar daca am trecut peste aceasta etapa de cativa ani 🙂

        ce zodie esti? e a2a oara cand intru la tine pe blog, prima data nu am citit, m-au speriat articolele prea lungi, insa acum am ramas captivata si le citesc pe rand 🙂
        Felicitari, imi place mult ceea ce ai scris pana acum!

        Apreciază

        • mulţumesc pentru aprecieri…eu nu sunt blogger de meserie…scriu cam o dată pe săptămână şi mă plimb printre blogurile celorlalţi….Ultima serie de povestiri, şi mă refer la cea cu care am început anul, are într-adevăr ceva aparte în sufletul…am iubit, iubesc…dar e platonic vb! o dragoste imposibilă. sunt momente din viaţă pe care le-am expus…tocmai pentru că sunt captivante…tuturor ne place drama….deci…am povestit un pic de dramă….povestirile mele nu sunt lungi….de regulă scriu mult…acum mă limitez la un A4….cam asta e…

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s