Pastel I. Din sumbrul întuneric
Uşor păstrează urmele de paşi adânci,
Nisipul fin îţi intră-n carne
Pe tâmple arzi, zâmbind tu plângi,
Că m-ai lăsat să-ţi scap din palme.
Priveşti cum vântul spulberă în vâltoare
Orice speranţă de a-mi mai prinde urma
În orizont arunci o ultimă chemare,
La care singură, îţi va răspunde luna.
Fără petale, în strigăt de durere,
Te stingi încet lipsită de lumină,
În suflet arzi fărâma de putere,
Lăsând în urmă o linişte senină!
