Din noi

…Şi ai plecat…
Uşa s-a închis într-un pocnet scurt şi sec în urma ta. Pe hol, paşii tăi apasă greu, cu nerv şi aplomb fiecare mişcare. La un moment dat, totuşi te opreşti; un gând, sau poate doar un offf…scrâşnind din dinţi te întorci; Ai vrea să-mi mai spui ceva, ai vrea să-mi spui că… Că mă urăşti!!! Dar…
Dar Tu nu eşti aşa, şi ştii asta!!! o ştii cel mai bine. Nu cunoşti ce înseamnă ura. Zâmbind ai trecut prin viaţă, plină de credinţă şi speranţă. Zâmbind ai învăţat s
ă respecţi şi să crezi în dreptatea fiecăruia.Şi tot zâmbetul tău m-a adus pe mine, în prag de iarnă, în faţa uşii tale.
După tot ce-a fost, am ales… Amândoi!
Pierdut într-un fotoliu adânc mă înec în palidul plumburiu al fumului de ţigară, ce-mi crestează sufletul. Îndoiala… Imensul ocean al întunericului, mă-nveleşte rece într-o umbră difuză. Nu ştiu de ce…
Şi totuşi nu mă doare…Simt doar cum se scurge cald, ca un fir de sânge, fiecare strop al iubirii noastre. Simt cum inima încearcă să stoarcă o lacrimă undeva sub o geană ameţită şi ea de intensitatea clipei. Inima mea…te vrea!!!
Între noi doi stă doar o uşă.
Cuvinte negândite şi reproşuri nerostite sunt gata să dea năvală… dincolo de pereţi…Vecini pricinuiţi, aşteaptă sălbatec, în linişte absurdă, primul foc să devoreze clipa…
Între noi doi stă doar o uşă…
Priveşti în dreapta ta înspre oglindă…Veşnica şuviţă rebelă ce-ţi acoperă îngăduitoarea privire scurtă şi adâncă, e tot ce poţi găsi în marmura icoanei din oglindă. Sunt doar reflexii…
Pachetul meu de ţigări lungi, stă pe măsuţă. O mână fără vlagă, lipsită de dorinţă se întinde pipăind spre ele. Privirea mi-e goală şi rece. Mă simt absent deşi aş vrea să fiu acolo. Mă simt pierdut de drumul meu…Subconştientul, lipsit de prezent, nu se regăseşte în analele dorinţei de a fi…Probabil e vina mea…Probabil mi-e frică să recunosc…Probabil am greşit…Dar Ce…Cum…Când…Unde…
Uşa se deschide…
Fără să vreau mă las cutremurat de un fior anost, şi un oftat adânc se duce undeva, acolo, spre cerul camerei…Ochii mi se pierd în gol, fumul de ţigară mă cuprinde… Lumina e difuză, dar tu… străluceşti.
Îmi pare rău iubito, îmi pare rău!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s