Cioburi…

Când balul se sfârşi, sub clar de lună,
Regina Lui rămase o clipă să privească cerul…
Şi nu zări între stele nici o urmă,
S-alunge de pe chipul Ei misterul…

În urmă-i stă, ţinându-şi masca-n mână,
Şi aşteptând ca Ea privirea să-şi întoarcă,
În tremur, o simte clar a inimii stăpână,
Şi atâta bucurie îl face să se piardă.

Cântece surde îi vâjie prin minte,
Oglinda cerului şi astre felinare,
Viori valsând emoţii fără de cuvinte,
Întinde mâna către Ea ca o chemare.

C-un zâmbet moale, cald, îl copleşeşte,
Nu a simţit în viaţa lui aşa lumină.
În pas de dans, sub Masca Albă îi pare că zăreşte
Privirea unui înger…ce suspină.

Îi pipăie obrazul şi-i caută durerea,
Dar carnea ei fecioară, ca marmura-i de rece,
Sub Masca Albă lacrimi, alunecându-i mângâierea
Ea se întoarse-n loc, grăbită fiind să plece.

O ceaţă o cuprinse, un nor o îmbrăţişase,
În jur doar întuneric şi vuiet zgomotos,
Şi armonia-ntreagă în vânt se spulberase,
În cioburi prefăcuse întregul vis frumos.

Nici numele nu-i ştie, nici pasu nu-i cunoaşte,
Nici dac-această noapte a fost aieve-ori vis,
Stă şi priveşte-n palmă speranţa ce-i renaşte,
În mica Mască Albă, cioburi din Paradis!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Cioburi…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s