Zâmbește

Dacă-n palma ta privirea mea şi-ar prinde rostul,
Aş alina într-o secundă urâtul şi anostul!
Şi dacă-n ochii tăi prin lacrimi setea se va stinge,
În suflet fără patimi durerea se va frânge!
N-ai să mă pierzi prin gânduri, prin vise răsfirate,
Căci am să fiu acolo, în ceas târziu de noapte
Să-ţi dărui mângâierea ce fruntea ta aşteaptă
Privind către luceferi în osândita-ţi soartă…

Zâmbeşte, tu, copilă, doar clipa e aproape
Gândul mi-i cu tine, doar timpul ne desparte
Şi nu o veşnicie, cum alţii poate simt
Cât poate-o melodie, pe care înca o cânt!
Acelaşi vers pe care îl port ades pe buze
Mi-l dete la plecare guriţa unei muze
Simpatică şi dulce cum poate nu mai este
În lume altă fată, crăiasa din poveste
Atât de mult mă doare această depărtare
Dar voi veni acasă, nepreţuită floare!
 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s